Bun gasit la a treia editie “Ultimul post pe 20xx”.
Sperantele de anul trecut nu s-au implinit in totalitate. 2007 nu a fost la fel de bun ca 2006. Nu-i nimic, rau nu a fost oricum si 2006 e un an greu de egalat, dar 2008 poate ii bate pe amandoi.
Va las cu niste poze de anul asta, pe care am reusit intr-un tarziu sa le scot de pe telefon (bluetooth ruleaza).
La multi ani!
Ei dragii moşului, iată că a mai trecut un an.
Deşi a fost un an cam puturos din punct de vedere al blogărelii, totuşi nu pot să contest utilitatea blogului în a-mi aminti diverse chestii.
După bunul obicei, vom face o retrospectivă.
Ianuarie:
Revelionul a fost un dezastru absolut, cred că cel mai prost de până acum. Din fericire nu a dictat desfăşurarea întregului an. Lucrez la Global şi îi urăsc. Aplic pentru prima mea carte de credit adevărată. Vine frigul.
Februarie:
În continuare la Global, îi urăsc tot mai mult pentru lipsa de profesionalism şi lipsa de viaţă de care dau dovadă. Lucrează Se prefac că lucrează cu toţii pentru un egiptean penibil care probabil sponsorizează grupări teroriste. 
Ca atare mă prefac şi eu că lucrez, şi număr zilele până la plecare. Frigul atinge cote alarmante.
Martie:
Pe întâi ninge mai rău ca în ianuarie în România. Mai 2 săptămâni şi plec. Global nu mă lasă să-mi dau demisia, îmi dau concediu fără plată. Ajung acasă, îi creez un şoc Emiliei care mă aştepta de-abia la sfârşitul lui aprilie. După 2 zile mă apuc de lucru la Qaoss, proiectul lui Don.Mă bucur de căldura din Timişoara.
Aprilie:
Atât de bine mă simt încât nu fac nici o însemnare pe blog. Mergem la ţară de Paşti, lucrez de acasă şi în general frec pisicu.
Mai:
De 1 mai la grădină. E cald, vară în toată regula, în contrast cu frigurile pe care le-am tras prin Canada. Băsescu e suspendat, cu o zi sau două înainte de referendum merg cu Blondu la Găină şi ne facem praf şi pulbere. Mergem să mai luăm vodkă, Găină conduce, fute o jantă la maşină, trece poliţia pe lângă noi, ne depăşeşte, nu constată nimic. Munca mea pentru Global se termină în mod oficial.
Iunie:
Mare eveniment, prima expoziţie a Schnapsului. Nişte Băieţi în Bunker. Sunt anunţat că iulie va fi ultima lună când voi lucra la Qaoss, pentru că a fost tăiată finanţarea. Schnapsul îi trage o răceală la sărbătorirea unui an şi mă plimb cu el pe la diverşi veterinari, ceea ce duce la o reluare a relaţiilor cu Drăghici.
Iulie:
Cald, domnule, cald. Şi bine. Ieşiri prin oraş şi pregătiri de vânzare a maşinilor. Începe vacanţa, se merge des la Brebu.
August:
Vacanţă în Zakynthos cu Andrei, Diana, Ovi şi Cici. Foarte, foarte mişto. Tenerifele sunt mici copii pe lângă Zakynthos. Brebu toată luna. Trântă cu motocicleta, zdrelit rău şi cu degetul mic de la mâna dreaptă fracturat.
Septembrie:
4 septembrie, ziua în care am vândut Suzuki. Haos pe 8, la Bierhaus. Emilia devine doctoreasă.
Octombrie:
Vacanţa continuă cu 10 zile prin Austria şi Germania. Bad Ischl, München, Oktoberfest. Îmi cumpăr toată colecţia Asterix. Pe 17 plecăm în Canada. Pe 29 mă angajez la Devtopia.
Noiembrie:
Începe perioada de stand-by a blogului. Ceea ce înseamnă că scriu aproape zilnic. Lucrez, şi în general am un program destul de fix - lucru, Yorkdale food court, acasă, punct şi de la capăt.
Decembrie:
Christmas party la lucru, colegii mei beau nu glumă. Ne mutăm în alt apartament. Crăciun fără brad. Postul ăsta. Revelion incert.
Nu pot să spun că a fost cel mai bun an. Vara (aprilie-octombrie) a fost super, dar totuşi nu a excelat prin întâmplări notabile. Restul a fost mediocru. Nu-i nimic, punct şi de la capăt.
A apărut pe hi5 un profil al unei fete care zice-se că e profesoară de franceză la un liceu din Bucureşti. Evident profilul e făcut de altcineva, la mişto, şi sunt postate poze cu ea în lenjerie intimă. Nimic special, nici măcar scandalos. Doar un oarecare alt profil de hi5.
Ceea ce mă scârbeşte însă sunt scârnăviile care comentează la poze. De-ai de ♥MosCraciun ♥ ANTONELLA♥, IAvEzIMaA, PRYNTZ3SA si alţi din ăştia care nu sunt în stare nici măcar să scrie corect. Sunt convins că dacă pe vremea mea ™ s-ar fi întâmplat aşa ceva, am fi comentat cu toţii sarcastic, amuzant şi corect din punct de vedere gramatical şi ortografic. Dar nu e cazul. (mai mult…)
M-a lepşat Mihi.
Dacă aş fi citit când eram mic ceea ce urmează să scriu, sunt convins că mi-aş fi tras (mie ca adult) un şut în coaie, şi când adultul eu se tăvălea pe jos în agonie, copilul eu i-ar fi făcut ca unui câine când se pişă pe covor: cu degetul arătător de la mâna dreaptă ridicat ameninţativ, “NU!”.
De câţiva ani buni nu mai vreau nimic de Crăciun. Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai puţin simt nevoia de a primi lucruri. Clar, îmi trebuie un laptop nou, dar nu îl pot cere sub formă de cadou de la nimeni şi nici nu voi folosi Crăciunul ca pretext să mi-l cumpăr. Mi-ar plăcea şi un Epiphone Les Paul cu $500, dar nu e momentul. Asta e partea faină când eşti copil - îţi poţi dori orice. Nu te interesează dacă părinţii îşi permit să-ţi cumpere 30 de maşini Matchbox sau dacă caseta de Game Boy de la Magico costă 40.000 de lei în 1994 şi dupa ce o primeşti îţi dai seama că jocul e un căcat. Când eşti copil chiar îţi doreşti cu adevărat în momentul ăla ceea ce pui pe listă. Şi asta e tot ce contează.
Ceea ce mi-aş dori de Crăciun anul ăsta (la fel ca anul trecut) ar fi să fiu acasă aproape de familie, să merg la colindat la foşti profesorii cu foştii colegi şi să ne facem pulbere până la 3 noaptea, apoi să merg pe jos până acasă şi dacă a nins să fie lumina aia puternică şi cerul portocalo-rozaliu în toiul nopţii, cum e când ninge în oraş, şi liniştea aia deplină de-ţi auzi doar paşii scârţâind în zăpadă la 4 dimineaţa pe lângă parcul poporului.
A doua zi să mănânc piftie şi sarmale până pic sub masă şi după-masa să merg la plimbare prin oraşul gol, să mă opresc într-un bar unde să beau singur sau cu vreun druj un vin fiert, apoi să merg acasă şi să iau maşina să dau o tură doar aşa să-mi fac şi eu damblaua că o zi pe an stau şi poliţiştii acasă şi străzile sunt goale şi pot să conduc şi eu liniştit ameţit de alcool. Şi seara, seara s-o luăm de la capăt, şi s-o ţinem aşa până după revelion.
Eh, poate la anul…
Până una-alta, dat fiind faptul că Mtx a primit deja leapşa, le-o pasez Ioanei şi lui skandalouz.
Trebuie sa-mi iau laptop nou. Dell XPS M1330 vs. Sony VAIO SZ.
1. Ce-mi recomandati?
2. Argumentati.
Un punct din oficiu, se noteaza ortografia si aspectul general al lucrarii.
De vreo 5 ani, nici un Crăciun fără melodia asta.
Oi oi!
Get the Flash Player to see this player.
iar pentru cei mai sensibili, varianta mai soft cu un clip de cacao:
Azi am remarcat că am foarte mult păr alb, în special pe tâmple.
În liceu ne amuzam de un coleg, Bilţiu, care avea exact 3 (trei) fire albe undeva în spate, şi inventam poveşti despre cum a apărut fiecare dintre ele - mereu ca rezultat al câte unei sperieturi. Nu ştiu de câte ori s-o mai fi speriat Bilţiu între timp pentru că îl văd foarte rar, dar primele mele fire albe au răsărit acum vreo 2 ani, şi cel mai probabil ca rezultat genetic sau al stresului. De fapt procesul de albire a început pe la sfârşitul liceului, când am început să am câte un fir roşiatic pe tâmple, care ulterior avea să devină un membru al firelor albinoase de care vorbim astăzi. Ceea ce mă sperie (oarecum), e că odată început procesul nu se opreşte ci se amplifică după modelul bulgăre de zăpadă.
Măcar am o consolare că am o mochetă pe cap şi nu dau semne de chelire.
Ce face căsnicia din om…
De ce ai folosi Trilulilu când ai Youtube?
Vorbesc serios, cei care folosiţi Trilulilu pentru filme, comentaţi aici şi explicaţi-mi şi mie motivaţia voastră că eu nu am reuşit să înţeleg de unul singur.
Eu nu l-am folosit niciodată nici în România, iar din Canada de cele mai multe ori nu merge deloc.
Am nişte poze fuoaaaaarte frumoaxe despre când ieri s-au blocat metrourile în Toronto şi stăteam frumos pe peron, timp de 2 ore, gata să am atacuri de panică în mijlocul unei mări de vite oameni. Eu am probleme şi când e coadă mai mare de 10 persoane la Real, darmite când sunt efectiv blocat în mijlocul unei salate de naţionalităţi. Din păcate nu am bluetooth pe nici un computer şi nu am cum să transfer pozele de pe telefon. Sper să soluţionez problema cândva anul ăsta.
Oricum, sunt foarte nemulţumit de serviciile TTC-ului (echivalentul RATx-ului românesc), mai ales că am avut ocazia să observ cum devin tot mai proaste în fiecare an.
În afară de asta am ajuns la capitolul 6 din 16 din cartea de 1000 de pagini pentru examenul 70-536 MCTS. Sper ca pe la sfârşitul lui februarie / începutul lui martie să dau (şi să iau) frumosul examen.
Imaginea de aici.
Update extratârziu, pozele:
