It takes an hour just to bring up the screen.
Zici ca era ieri. Si aproape ca uitasem de agrafa din Office cu mecla aia de pedofil pervers.
Parca mi-e putin dor de Insufficient XMS Memory. 
Cum se face cum nu se face, fiecare job ajunge să mă calce la un moment dat pe bombeu. Iată că asta s-a întâmplat azi şi la locul de muncă în care prestez de exact 5 luni. De ceva vreme mă calcă pe nervi cu Scrum şi alte şedinţe pentru fiecare căcat, pentru că celor de la ING le e frică de responsabilitate şi pentru absolut orice cretinitate se pune de o şedinţă de minimum 20 de minute. Şi oricât de caraghios ar suna, mă întreb dacă nu cumva fac la ei acolo şedinţe şi când s-a terminat hârtia igienică şi tembela de la controlul calităţii a rămas din acest motiv imobilizată pe budă.
În fine, luni se face deployment la ceea ce am lucrat toată ultima lună. De fapt marţi, pentru că totul se întâmplă în noaptea de luni spre marţi la ora 3 dimineaţa ca nu cumva să rămână vreun utilizator idiot cu un mesaj de mentenanţă pe ecran. Şi pe cine credeţi că au ales să vină marţi dimineaţa la 3, după o zi de lucru de luni până la 5, înapoi la birou? Exact. Je şi mai 2.
(mai mult…)
Blogu’ lu’ peşte e unul şi doar unul. Indiferent ce ar zice Google.
Blogu’ lu’ peşte cel original vă plictiseşte din Anul Domnului 2005, şi deşi nu are miliarde de cititori tot nu îmi explic cum între timp există 3 bloguri cu acelaşi nume. Adică dacă-ţi faci un blog nou şi alegi un titlu generic precum Blogu’ lu’ peşte, nu dai şi tu un search să vezi dacă nu mai există alte bloguri cu acelaşi nume? Aparent nu.
Important este să alegeţi mereu originalul – Blogu’ lu’ peşte (cu hologramă ca în Războiul Stelelor), unicul primul blog antiblog.
Că tot nu am mai primit nici o leapsa de ceva vreme şi mi se făcuse oarecum dor.
De la Skandalouz.
Ia să vedem ce am făcut până acum deci:
(mai mult…)
Gerry Phillips din Troy, Michigan. Canta asa de 38 de ani. Multumita lui Youtube a aparut in sfarsit la tv. 
Am din nou o nelamurire – de ce unii, nu putini, odata ce sunt angajati undeva incep sa trimita mailuri de pe adresa de la firma? Asa ca te pui si ii bagi la contacte, si poate le mai si raspunzi pe adresa respectiva. Si 6 luni mai tarziu pleaca de la companie si o iau de la capat. De ce sa nu aiba un cont de Hotmail (10 ani) sau Yahoo! (5 ani) sau Gmail (3 ani) care raman aceleasi si daca s-ar muta de la o firma la alta. Si cu care ar putea pastra arhiva. Si de pe care ar putea trimite si pornosaguri daca ar avea chef.
Sau poate vor sa para interesanti si sa arate la ce minunate firme lucreaza. Daca asta e cazul, atunci ma puteti contacta concomitent @devtopia.com si @ingdirect.com. Dar nu voi raspunde.
Mi-am recalculat taxele si pentru ca anul trecut am lucrat de fapt doar vreo 6 luni in Canada, am avut de primit un sac de bani inapoi de la impozitul pe venit. Sac de bani vorba vine, ca in momentul in care i-am convertit in Euro m-a bufnit rasul. 1 Euro = 1.613800 CAD intre timp. In conditiile in care CAD e mai tare decat USD.
Ca atare, sa-i cheltuim pe toti aici unde totul e in CAD, ca in Europa ii putem converti eventual in hartie igienica la un curs de 1:1. Stupid Monopoly money™.
Cum ar fi sa scriu zilnic pe blog?
Despre ce sa scrii zilnic pe un blog personal? Sa-l transformi intr-un jurnal in care sa scrii ce ti s-a intamplat in fiecare zi? Dar daca nu s-a intamplat nimic si toate zilele sunt la fel?
Azi m-am trezit la 7:50, am luat ziarul din fata usii si am citit pagina de comics din Toronto Star in timp ce mancam o bucata de carnat cu pita si band o doza de cola. In legatura cu asta, Family circus sunt cele mai de cacat comicuri care au existat vreodata pe fata pamantului. M-am imbracat si am plecat la lucru. In contiunare e un frig de-ti ingheata zambetul cand iesi afara. Autobuzul a venit la timp, am mers 2 statii pana la metrou, unde am stat ca de obicei in picioare ca nu mai erau locuri, si de data asta nici n-am putut sa ma sprijin de usa pentru ca o cucoana cu mustata imbracata in verde si cu o frizura din anii ’80 se postase acolo si nu vroia sa se dea la o parte. Am ajuns la lucru cu vreo 5 minute intarziere, ca de obicei – nu-i pasa nimanui pentru ca oricum sunt cam al treilea care ajunge la birou din vreo 40. Mi-am facut un ceai si am vorbit discutii cu cate un coleg sau doi ca sa nu tac. La 10 am avut sedinta Scrum, si acum ma pun pe lucru. La pranz ma intalnesc cu Emilia. Dupa care continui cu lucrul iar la 5 o iau inspre casa. Cand plec acasa intotdeauna am loc in metrou. Ajuns acasa mananc ceva in timp ce ma uit la Family Feud, iar dupa ce frec putin menta merg si bag cateva bazine. Seara mai vreun film/serial, cornul in perna, punct si de la capat.
Doar weekendurile sunt diferite, si atunci nu am chef de scris.
Mi-a cam ajuns sa tot scriu despre frig.
Mi-a cam ajuns sa stau 6 luni de zile pe an in casa si sa ma plimb total artificial prin subteran in pauza de masa.
Mi-a cam ajuns sa-mi curat bocancii de sare.
Mi-a cam ajuns sa nu pot iesi din casa din cauza ca e furtuna de zapada in mijlocul lui martie.
In general, mi-a cam ajuns definitiv Canada. Stiu ca nu mi-a placut niciodata cu adevarat aici si desi nu mi-e DELOC dor de Romania si porcarelele de acasa, si imi place foarte mult unde lucrez si locuiesc actualmente, am ajuns sa iau totusi hotararea irevocabila de a ma muta inapoi in Europa.
Ca atare, va anunt oficial ca asta e ultima iarna petrecuta la Polul Nord, si ca pana cel tarziu in toamna voi fi din nou in Europa – fie acasa, fie in Irlanda, fie in Germania. Pregatirile au inceput.
Ca bonus, sa nu ziceti ca exagerez, o poza cu stash de pe cafeina.ro. Asa se face gratar in Canada. Eu, evident nu am nervii lui, si daca pana acum nu m-am dat batut la nimic, cacatul asta de vreme a reusit sa-mi franga vointa.
