Apr 30 2008
În timp ce toată România se lăfăie în vacanţe de Paşti şi ziua muncii şi tot felul de alte scuze pentru care să nu lucreze şi să ia prime necuvenite, eu lucrez de-mi zboară mucii. Ieri de exemplu am stat aproape 2 ore peste program să fac un deployment pentru ING care le trebuia IERI şi doar IERI, şi sunt convins că azi li se va rupe de el.
Totul a început în februarie, când a plecat fostul team lead care nu a fost înlocuit nici până azi. Atunci am preluat brusc jumătate din atribuţiile lui. Nu a fost alegerea mea. Apoi am adoptat Scrum. Iar mai nou, un alt coleg are o problemă ortopedică şi va lipsi vreo 2 săptămâni în timp ce eu voi prelua frumos toate atribuţiile lui, din nou fără să vreau. Ceea ce înseamnă că trebuie să descopăr de ce tot sar procesoarele unui server la 100 într-o aplicaţie cu care nu am lucrat, când apelează un webservice creat de alţii. Nu m-ar mira să fie doar o proastă configurare tipică pentru incompetenţii aiengişti.
În orice caz mă deranjează maximal două trei lucruri:
1. Că sunt plătit la fel de mult (sau puţin) ca atunci când frecam de fapt menta;
şi
2. Că nu mai am timp de nimic în rest. Când lucrez câte 2 ore extra pe zi (din nou fără să fiu plătit nimic în plus) vin acasă rupt şi fără chef de nimic;
şi
3. Că toată lumea mă sună şi mă fute la cap cu întrebări, de la programatori, la contractori, la testeri, de parcă aş fi tasta F1. Şi eu, ca tâmpitul, în loc să-i bag în chizdele mamilor lor, încerc să-i ajut pe toţi. De parcă pe mine m-ar fi ajutat careva când am început şi aveam întrebări. Dar asta se va schimba.
Aşa că s-ar putea să merg la ceva interviuri în curând, şi dacă primesc vreo ofertă o să-i cer actualului angajator o mărire de salariu, cum altcumva decât substanţială, fireşte. Dacă o obţin bine, dacă nu mai vedem alte firme. Că doar n-au intrat zilele în sac, şi lacul e plin de peşte.
Apr 25 2008
De ceva vreme am devenit mai mult sau mai puţin dependent de eBay. Mi-am comandat printre altele cărţi, cravată cu steagul angliei, geacă de piele, DVDuri, etc. Şi acum vreo două săptămâni am găsit în autobuz pe jos un cartridge de Nintendo DS cu New Super Mario Bros. Cum n-am Nintendo, l-am testat pe DS-ul unui coleg şi merge bine, aşa că l-am pus la vânzare pe eBay. Şi i l-am vândut unui căcănar din state pentru $16. Plus $10 shipping. După o săptămână cartridge-ul e încă la mine în birou că gogul nu a plătit. Aşa că l-am raportat la eBay, şi iată ce mi-a răspuns:
Sorry for late response.Your shipping charges are too high i haven’t notice at the time of bidding.
sorry i don’t want to buy your item.
sorry for inconvinence from my side.
i am just requesting you to don’t take any actions against me. Once again sorry.
Thanks
Cu alte cuvinte să stau ca boul să re-postez jocul, să mai aştept o săptămână să-l vând, şi gogul să scape basma curată fără review negativ, cu toate că e vina lui.
Voi ce ziceţi? Să-l raportez sau nu?
(As baga un poll, dar am o versiune de Wordpress veche de 2 ani si nu mai merge upgrade, iar pollurile sunt incompatibile)
Apr 24 2008
Nu îl înlocuieşte pe ăsta (care până acum e de departe cel mai bun aparat pe care l-am avut), doar îl completează.
Plus ca e al dracului de greu.
Apr 24 2008
Un post excelent azi pe cafeina.ro. Cu toate ca sunt insurat, la fel imi e zgariata retina zi de zi. De monstri in slapi, crocşi sau papuci de 3 la kil, fara cosmetice, slinosi, eventual si plini de cosuri si cu sarme in gura. Monstri grasi sau slabi, dar urati oricum. Pe canadieni ii doare in cur de cum le arata partenerele, iar singurele pe care le vezi mai de doamne-ajuta sunt imigrantele. De regula asiaticele. Care insa nu sunt pe gustul meu.
Apr 23 2008
Probabil că v-am plictisit cu prostiile mele și comparațiile dintre Canada și România, precum și cu schimbările mele permanente de opinii. Dar trebuie să o iau de la capăt.
Azi, de fapt ieri pentru voi și pentru blog, care încă funcționează după ora României, în pauza de masă am mers să-mi cumpăr niște tricouri la un magazin de army surplus. Trecând prin Nathan Phillips Square, pe lângă primăria din Toronto, am văzut o chestie aproape ireală: un moș s-a împiedicat de o bordură și a picat lovindu-se cu fruntea de marginea de ciment a unui rondou de flori. A fost instantaneu plin de sânge. Am stat și m-am uitat ca un idiot cum au sărit vreo 3 inși să-l ajute. Nimic ciudat până aici, s-ar fi întâmplat la fel și în România, sunt convins. Diferența urmează acum. Unul dintre cei care-l ajutau a sunat la 911. Pe română 112. Și imediat m-am gândit la ce am citit la piticu și aici. Și deși aveam ceva de mers până la magazinul cu pricina, am zis că aștept să văd ce se întâmplă. Scurt, în mai puțin de 10 minute (pe ceas de fapt vreo 9 minute și 38 de secunde de când mintea-mi perversă a hotarît că e cazul să cronometrez) moșul era bine-mersi în salvare în drum spre spital. Cu tristețe trebuie să vă spun că sunt convins că în România ori ar fi plecat pe jos spre spital cu șervețele lipite de frunte ori s-ar fi găsit vreun trecător de bun simț care l-ar fi cărat într-o Dacie 1300 până acolo. Că unul în Mercedes precis nu s-ar fi obosit. Și că la noi serviciile nu funcționează cum ar trebui să funcționeze.
Și mi-e ciuda. Mi-e ciudă NU pentru că AICI totul merge ca la carte și e normal, ci mi-e ciudă că la NOI NU merge mai nimic așa cum trebuie. Și văzând cum merg aici toate chestiile șnur, nu pot să nu mă întreb de ce? La cât sunt de cretini localnicii, dar mai ales imigranții, e un paradox! O fi având ceva de-a face cu faptul că aici pedepsele sunt serioase, nu glumițe de căcat gen 5 milioane amendă pentru mii de apeluri false la același 112 despre care vorbeam?
O să mă întorc în România la un moment dat. Dar sunt din ce în ce mai convins că va fi doar o chestie temporară.
În încheiere, vă anunț că deși am fost inițial tentat, nu i-am făcut poze moșului. Pentru că nu sunt de la OTV și nu cred că era cazul să profit de senzațional să-mi fac trafic. Am respectat omul și vă promit că dacă voi vedea pe cineva făcând poze oamenilor care au un necaz, fie aici fie în România voi merge și le voi rupe picioarele. Pentru că merită, câcații dracului.
P.S. Imi cer scuze pentru diacriticele care apar mai mici in XP, e scris sub Vista cu noua tastatura romaneasca. Care lasa spatiu intre litera si chestia care atarna (sedila?) si la care Y e Y si Z e Z. A venit vremea progresului fratilor.
Apr 21 2008
Skandalouz mi-a pasat leapsa cu cele 8 chestii dubioase despre mine acum aproape 2 saptamani, dar nu am apucat sa o preiau. Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, iata deci 8 chestii pe care nu le stiati inca. Sau unii dintre voi le stiati. Oricum sunt destul de dubioase.
- Extraordinar de impulsiv, am invatat sa ma calmez cand mi-am dat seama ca daca o tin tot asa o sa mor de infarct la 30 de ani. Ca atare acum cand incepe careva o cearta cu mine si nu pot sa-i pleznesc (de obicei familie) filtrez sunetul si ma uit la ei ca la un film mut. Si din enervanti devin amuzanti. Ceea ce pe ei ii enerveaza si mai tare.
- Pe intreaga perioada a facultatii nu m-am trezit cred ca niciodata inainte de ora 12. La pranz. Intr-un timp era atat de tragic incat vroiam sa ma uit la 13-14 cu Andrei Gheorghe si deseori prindeam doar ultimele 10-15 minute ale emisiunii.
- Cand am fost mic am picat in balegar de bivolita pana la brau. Si da, pot sa zic ca sunt destul de norocos, in caz ca va intrebati.
- Uneori imi place sa-mi creez realitati alternative in minte. De obicei in metrou sau in sedintele interminabile de la lucru. Semne de nebunie?
- Pot sa aprind o bricheta (si s-o tin aprinsa cat sa-ti aprinzi o tigara) cu picioarele. In plus, daca imi cade ceva din mana si sunt descult rareori ma aplec sa ridic obiectul respectiv. Il iau cu piciorul.
- Enervez lumea la filme (ca mosii) cand incep cu “Asa ceva nu se poate. Cum sa decolezi cu elicopterul de pe un vagon mai putin inalt decat cel din fata si din spate in timp ce trenul e in miscare. In momentul in care s-ar desprinde de vagon ar fi facut zob de vagonul din spate”. Iar dupa cum se poate observa cu ochiul liber din exemplul anterior sunt un geniu la fizica. Am invatat din desenele cu Roadrunner.
- Am inlocuit apa mai intai cu Pepsi acum vreo 8 ani, si mai apoi cu Cola acum vreo 5. Acum incerc sa revin treptat la apa. Si ca tot era vorba de apa, nu beau apa de la robinet. Niciodata. Daca nu mai am nimic de baut ma imbrac si merg sa cumpar. Nu beau de la robinet.
- Stiu o gramada de animale (in special pesti) dupa denumirea stiintifica.
Ta-daaaaaaaa. Mihi si gavozdita sa preia leapsa daca doresc. Si orice alti bloggeri mai citesc pe-aici.
Apr 20 2008
Zilele astea mă aflu între două lumi. A trecut iarna şi deşi abia au început să înmugurească pomii parcă am şi uitat că am avut 6 luni de temperaturi sub zero. A trecut atâta vreme de când sunt aici încât am început să mă obişnuiesc. Şi să-mi placă. Acum mai sunt doar câteva luni până când mă voi întoarce acasă (fie şi doar pentru o perioadă relativ scurtă) şi nu vreau. Pe zi ce trece vreau tot mai puţin să plec. Nu mi-e dor de casă, nu mi-e dor de prieteni şi familie, nu mi-e dor de locurile cunoscute. De fapt, nu mi-e dor de nimic decât de trecut. Iar cum trecutul nu se întoarce, în momentul de faţă aş putea sta aici pentru multă vreme.
Sunt prins între două lumi, cea cunoscută, comodă şi plictisitoare şi cea nouă, provocativă şi interesantă. Ceea ce e trist e că nici măcar nu e alegerea mea, ci mă las dus de val.
Ciudat cât de uşor se pot schimba totuşi părerile şi sentimentele oamenilor, fie ei şi cu principii. Sau poate vorbesc doar cele doua sticle goale de rom pentru mine.
(mai mult…)
Apr 18 2008
Azi a fost cald.
Dar totusi mai batea suficient de tare vantul incat sa nu umbli chiar in tricou. Mai ales la lac.
Unii insa dupa 6 luni de iarna n-au mai rezistat tentatiei. In curand ii vedem facand baie. Crazy. 
Apr 18 2008
Azi Ieri am fost la concert la The Proclaimers.
Poate va intrebati cine-s aia. Sunt gemenii aia scotieni cu ochelari care cantau piesa cu 1000 Miles sau 500 Miles sau cate mile ai fi crezut ca sunt. Si melodia aia din Shrek.
Va zic eu, e vorba de 500 de mile, si e una dintre trupele pe care le aveam pe lista de concerte de ceva vreme. Dar credeam ca se retrag inainte sa apuc sa-i vad live.
Concertul a fost foarte tare, de club, cu alcool si cu lume care se simtea bine. L-a deschis Jeremy Fisher, un fel de Tom Petty wannabe, care de altfel canta foarte misto si probabil vom mai auzi de el. Apoi au urmat Proclaimers care au facut un show misto de tot. Nu atatea glumite cu cate eram obisnuit din concertele altora, dar nici nu a fost nevoie ca au cantat incontinuu. Timp de vreo 2 ore.
Nefiind una dintre trupele mele cu adevarat de suflet n-o sa mai intru in detalii. Dar as mai merge la un concert de-al lor oricand.
(mai mult…)
Apr 17 2008
Geniile pustii strike again cu un subiect de tip WTF, din ala la care nu v-ati gandit niciodata si totusi e atat de la indemana. Daca aveti pareri despre subiect, sau doriti sa-l analizati mai in profunzime, comentati fara jena.
je: te uiti la filme sau ceva?
je: acum
Mihi: da, la un serial
je: ah ok
Mihi: why?
je: pt ca am o dilema din aia de tip liceu si nu am cu cine sa dezbat (mai mult…)
Mai vechi »
