Sep 28 2008
Zilele astea am întâlnit un alt om interesant, olandez, trecut de cincizeci de ani, în vizită de o lună în Canada. L-am cunoscut la un chef săptămâna trecută, unde a fost adus de prietenul meu malaezian. Am început să vorbesc cu el pe olandeza pe care o mai rup după 4 ani, şi cum se întâmplă de obicei când fac asta, a fost profund mirat cum eu ca român ştiu să vorbesc nederlands. Pentru că în cazul în care nu ştiaţi, noi românii avem în Europa renumele de a fi animale cu capacitate intelectuală limitată, a căror principală ocupaţie este furtul din buzunare. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc acum, sunt convins că vor fi suficiente ocazii să mă lamentez pe tema asta odată ajuns înapoi pe vechiul continent.
Ceea ce vreau să vă spun e că olandezul ăsta a umblat peste tot în lume. Peste tot. Şi în România. Din palmares îi mai lipsesc Columbia, Surinam, Portugalia, vreo 10 ţări din Africa şi vreo 5 din Asia. Atât. A lucrat timp de 17 ani ca ceva auditor internaţional, şi era plecat 3/4 din an. După ce a încheiat-o cu firma respectivă nu s-a putut calma, şi în loc să negocieze bani cu noii angajatori a negociat zilele de concediu. Ca atare are 2 luni pe an pe care şi le petrece prin ţări străine.
L-am întrebat cu ce preţ a plătit treaba asta şi dacă regretă. Mi-a zis că trebuie să te hotărăşti ce vrei, că dacă vrei să călătoreşti aşa nu poţi avea familie, nu poţi avea un câine, nici măcar o plantă de apartament nu poţi avea. Şi a mai spus că regretă puţin faptul că nu are copii, dar probabil că e doar o fază trecătoare, şi că dacă ar putea schimba ceva din trecut în nici un caz nu ar fi călătoriile.
Şi eu cred la fel, şi mi-aş dori o viaţă ca a lui. Călătoriile sunt cele cu care rămâi, nu casele, nu maşinile şi nici un fel de alte bunuri.
Am scris despre olandez pentru că mi s-a părut inedit, dar oameni interesanţi am întâlnit aici la tot pasul. Îmi place faptul că pot vorbi cu ei chestii interesante, atât inteligente cât şi prostii, fără ca fiecare discuţie să degenereze penibil în bani, afaceri şi relaţii, cum se întâmpla aproape de fiecare dată în rromânia şi mă scârbea. Sunt oarecum acelaşi tip de discuţii lipsite de griji pe care le aveam cu prietenii în liceu, doar că din cauza vârstei la alt nivel. Şi am mai ajuns la o concluzie referitoare la oamenii pe care i-am întâlnit aici - americanii şi canadienii nu sunt ignoranţi. Cel puţin nu toţi. Dintre toţi canadienii pe care i-am întâlnit aş putea spune că doar unul este odios de dezinformat, iar din câte am remarcat americanii sunt în general ceva mai rupţi de realitate decât canadienii. O adevărată dovadă de ignoranţă însă este afirmaţia că ‘nordamericanii sunt tâmpiţi şi nu ştiu unde e rromânia pe hartă’ atunci când tu nu ai habar care e capitala Sloveniei de exemplu. Sau atunci când toată planeta se uită la tine în jos, dar tu te baţi cu pumnul în piept cât de inteligent şi şmecher e neamul tău.
Sep 26 2008
E un mouse prost.
L-am luat ieri, l-am folosit până azi, după care l-am returnat.
Prea mare, greoi, imprecis. Singura chestie faină e roata de scroll. Pe care însă o au şi alte modele.
NEXT!
Sep 25 2008
Ei bine dragilor, se pare că a picat definitiv ciocanul.
Ca atare şansele sunt foarte mari ca la anul să ne citim dintr-o ţară de superiori, din care cea mai proaspătă amintire pe care o am este că am fost puricat timp de 20 de minute de către nici mai mult nici mai puţin de 5 nemernici angajaţi ai aeroportului, din nefericitul motiv că am paşaport românesc, ceea ce se pare că implicit înseamnă că vreau să călătoresc peste ocean cu acte false. Ce contează cum arăţi, că nu eşti în trening sau la maieu, şi n-ai 3 lanţuri de neam prost la gât, că nu faci scandal sau mizerie? Eşti român, eşti suspect. Mai ales dacă nu te încadrezi în cele de mai sus, precis vrei să ascunzi ceva.
La experienţa asta adăugându-se o listă de aventuri mai mult sau mai puţin plăcute din trecut, cauzate de banalul fapt că aveam numere româneşti la maşină când hălăduiam pe mirificele lor meleaguri.
Mă întreb dacă e doar coincidenţă că lucrurile astea mi s-au întâmplat exclusiv la ei, deşi am călătorit în câteva ţări la viaţa mea.
Ah well. Măcar blogul va fi distractiv (pentru voi), iar eu îmi voi lua o solidă doză de discriminare ca nu cumva să uit de unde am plecat şi ce sunt. Jawohl!
Sep 22 2008
Promit că de azi nu mai citesc ziare româneşti, online sau pe hârtie. Numai rahaturi şi numai rahaţi dându-şi cu părerea tembelă după fiecare articol.
Sep 21 2008
Cum m-am întors în Canada, cum mă aştepta şi răceala mea permanentă de 2 luni, care m-a îmbrăţişat a doua zi după aterizare. Acum stau deci cu mucu la nas şi cu gândul la frumoasele zile de vară care nu mai este.
Săptămâna trecută a fost ultima zi de lucru a unui coleg, pe care deşi nu îl ştiam foarte bine nu l-am refuzat când m-a chemat şi pe mine la băute (aşa ceva nu se refuză niciodată). Ca atare direct după lucru am băgat vreo 5 beri (d-elea mici cum nu vă plac vouă) şi un hamburger de 3 oz. Oz cred că în română sunt uncii, dar cum habar nu am câte e alea şi 3 de ele cu atât mai puţin, am fost surpins când a venit minunea de dimensiunile unei magdalene, pe care am mâncat-o în aproximativ 10 secunde şi care n-a făcut altceva decât să-mi sporească eventual foamea.
(mai mult…)
Sep 15 2008
Ce atâtea panglici şi pănglicuţe, culori ţipătoare sau adezive cu destinaţii exotice care costă $5 bucata?
Abţibilduri de calendare şi răbdare. Şi o doză de 80s geekiness. Ta-daaa.
Sep 15 2008
Acum aproape un an începeam să studiez pentru primul examen de certificare Microsoft. Întâmplarea a făcut ca după vreo 12 capitole citite să o las baltă şi să-mi văd de ale mele cu noul apartament, băut, chefuit, etc.
Dat fiind faptul că lunile astea Emilia a rămas în România iar nu am absolut nimic de făcut în afara programului de lucru, am hotărît să reiau plictisitoarea activitate de a citi, şi ca să fie mai comod şi să nu mă mai chiorăsc în ecran, mi-am comandat şi cartea. Vineri. Azi a şi ajuns. Aşa că m-am pus pe treabă, ţineţi-mi pumnii.
…or not
Sep 11 2008
După o săptămână de cvasi-vacanţă în România, iată-mă întors pe plaiuri polare din nou.
Voi face o listă cu cele întâmplate / constatate, fără a detalia prea tare:
(mai mult…)
Sep 3 2008
Îmi place când apar noi versiuni pentru programe pe care le folosesc. Se presupune că sunt îmbunătăţite şi poate aduc funcţionalităţi noi. Din păcate însă nu întotdeauna e aşa - ACDSee s-a dus dracului pe la versiunea 7, şi s-a redresat cât de cât de-abia acum vreun an, versiunea 8 de la Paint Shop Pro de acum 4 ani m-a făcut să trec la produse Adobe, Nero e tot mai stufos, etc.
Au trecut aproape 2 luni de când folosesc Firefox 3 şi mi-am putut forma o părere destul de solidă: îmi place. Şi nu vorbesc despre consumul de resurse, ci despre interfaţă - îmi plac butoanele de forward-back şi felul în care funcţionează, iar sugestiile de URL-uri pe care mulţi le urăsc cu pasiune mi se par geniale. Pur şi simplu uşurează căutarea de adrese odată ce te-ai obişnuit cu noua interfaţă.
Şi că vorbeam de căutări, ţin să menţionez că după un an de Vista am trecut de la meniul de start clasic de Windows la cel nou, care şi el ajută mult la găsirea shortcuturilor în meniu.
Cât despre Google Chrome, că despre el vroiam să scriu iniţial că se pare că toată planeta e în extaz… Nu-mi place. E prea multă schimbare pentru mine, prea brusc, şi mereu am urît paginile care se deschideau în fullscreen. Iar Chrome nu e departe de aşa ceva. Nu are meniu, nu are bară de titlu. Iar eu vreau ca la browserul meu să scrie acolo ca pentru moşi: File, Edit, View, etc.
Sunt convins că va prinde, dar nu şi la mine. Pe de altă parte să nu uităm că am fost reticent să folosesc şi Firefox timp de vreun an când a apărut prima versiune mainstream. Deci, permiteţi-mi să reformulez: sunt convins că va prinde, dar nu şi la mine. Încă.
