Am sărit retrospectiva anului anul ăsta, pentru că de când am ajuns în România am fost superocupat cu mâncatul, băutul, etc. Poate în ianuarie.
E frig bă. Aproape ca în Canada. Cred că e cel mai mare frig pe care l-am îndurat în România de vreo 6 ani încoace. A şi nins. Brrr.
Nu voi intra în detalii cu păreri despre patria mumă că va zice lumea că sunt fandosit, aşa că prefer să le ţin pentru mine. Doar un lucru o să vă spun, pe care îl treceam cu vederea şi acum l-am remarcat. Uitaţi-vă la oamenii din jur când mergeţi într-un hipermarket de exemplu. Figurile a 90% mustesc şi exprimă imbecilitate pură. Păi cum naiba să funcţioneze ceva aici cu toţi gogii ăştia?
Nu ştiu încă ce fac de Revelion dar vă urez la mulţi ani şi ne vedem la anul.
Lista mea de contacte e foarte bine organizată. Mai exact nu intră nimeni pe care nu îl/o cunosc în persoană, sau măcar de pe un forum sau altă comunitate on-line de unde să-mi fi putut da seama măcar puţin cât îi duce capul. În plus, am doar vreo 3-4 colegi de facultate în listă, pentru că restul erau ţărănoi care nu ştiau să scrie şi/sau care trimiteau mass-uri de neam prost, şi cu care oricum nu aveam ce discuta, aşa că i-am zburat pe parcurs şi i-am adăugat la contacte blocate. Da, sunt un messenger nazi.
Dar nu doar mass-urile dau procentul de nesimţire pe internet. Sau buzzurile. Nu. Invisible e noua chestie care mă calcă pe nervi.
Îmi cam lipsesc cheful şi inspiraţia, nu ştiu de ce.
Aşa că voi trece repede în revistă ce am făcut în ultimele zile.
Cu liniuţă deci,
vineri am mers la “2 beri” după lucru şi am ajuns pulbere acasă pe la 3 noaptea. Moment în care am realizat că n-am chei. Aşa că m-am dus în garaj să caut cheia de rezervă, pe care, în stare de ebrietate fiind, nu am găsit-o. Mă gândeam că poate pot deschide geamul şi intra pe geam, dar ca un făcut cu o zi înainte pusesem piedica la geam ca să nu intre hoţii să mă fure. Ca atare am trezit locatarii căşii, că doar nu era să dorm în garaj la -10°C, nu?;
sambata mi-am revenit;
duminică am fost să-i iau dulciuri Emiliei, Reese’s, King Size Economy pack, vreo 100 de bucăţi a 7000 kCal fiecare;
luni am lucrat;
marti am lucrat şi am mâncat pentru prima oară hamburger de bizon, la restaurantul Quotes, sub unde lucrez. Bun, foarte bun. Pe drumul spre casă am realizat că îmi era mort iPodul şi am crezut că şi-a dat duhul după 2 ani de folosinţă. Mă uitam pe geam la reclamele din staţiile de metrou la noile iPod nano şi mă gândeam pe ce culoare să-mi iau. Tot roşu? Nu, parcă arată mai bine pe grafit. Minunat, $150 aruncaţi pe geam, sunt zgârcit. Dar oare să-mi iau iPod sau mai bine să mai pun nişte bani şi să-mi iau iPhone? Hmmm, cred că-mi trebuie amândouă că dacă merg să alerg nu pot să fug cu ditamai iphone-ul agăţat de chiloţi. Pe urmă mi-a picat fisa că nu-l mai încărcasem de vreo săptămână şi de fapt se terminase bateria fără să remarc. Am economisit $150, great success! Lângă mine în metrou s-a pus o chinezoaicăcare puţea înfiorător a parfum ieftin. Mă gândeam că mai bine mă îmbată cu miresme de drogherie comunistă decât de ceapă, dar cu toate astea după două staţii n-am mai rezistat, m-am sculat şi m-am îndepărtat ca să nu mor dracului intoxicat. După încă o staţie a coborât şi ea, dar îmi pierdusem deja locul;
miercuri am fost rupt de oboseală, că marţi noaptea am învăţat pentru MCTS. Pe drumul spre casă s-a pus lângă mine un pakistanez care puţea a de toate (ceapă, curry, transpiraţie, etc.) şi brusc mi s-a făcut dor de chinezoaica de marţi;
diseară am Christmas party, noroc că n-am mai băut nimic de aproape o săptămână. Probabil că de data asta în metrou voi juca eu rolul persoanei cu mirosuri pestilenţiale, doar că eu nu voi mirosi nici a ceapă, nici a parfum ieftin, ci a dampf sănătos de alcool.
