Blogu’ lu’ peşte

Căcatul la lucru

Bă nu ştiu ce noroc am şi eu, dar se pare că în fiecare companie în care lucrez trebuie să fie câte un dobitoc care comite murdara faptă zi de zi în buda comună.

Nu e vorba că sunt pudic, dar sunt clar obsedat de curăţenie (a nu se confunda cu ordinea), şi nu pot concepe cum poţi să-ţi faci un obicei din a te căca într-un loc public. Totul cred că mi se trage din grădiniţă/şcoală, unde lipsa hârtiei igienice transforma orice obişnuită căcare într-o memorabilă aventură. Chestia asta m-a făcut să fiu genul de om pe care dacă-l tăia iremediabil să se învoiască de la profesori şi s-o întindă acasă sau la prietenii care locuiau prin apropiere ca să rezolve problema. Oricum, ar fi fost cel puţin ciudat să mergi să te caci la şcoală în timpul liceului, într-o budă de 10mp înghesuindu-se aproximativ 30 de hăndrălăi ca să fumeze în fiecare pauză pe ascuns.

(mai mult…)

Google se pricepe la tradus

Am găsit pe blogul unui alt torontez un widget care traduce conţinutul în diferite limbi. Ca să văd cam ce înţeleg colegii mei canadieni care mă urmăresc prin translator, i-am dat să-mi traducă şi mie blogul în engleză. Pe lângă engrish-ul de rigoare (amuzant de altfel, mai ales că ştiu chinezi care nu vorbesc cu mult diferit faţă de cum traduce Google), nu mică mi-a fost mirarea când am dat de o bucăţică de cenzură googleiană la postul în care criticam Picasa.

Nu e atât de şocant precum Bill Gates = beţie, dar “Nu“-ul ăla e totuşi destul de evident în frază.

Googre transrate, you fair again. Dă-o-n mă-sa.

Status Quo – Caroline

Piesa asta (pe care o ştiu din copilărie) îmi zbârnăie în cap de câteva săptămâni de când am auzit-o într-un taxi.

Partea bună e că e rockuitoare şi nu enervantă ca majoritatea melodiilor care îmi rămân de obicei blocate în ureche – cum ar fi cretinitatea aia de cântecel de la sucul TEDI de acum vreo 8 ani (Tedi are pentru tine / Iarbă şi amfetamine). Sau asta. Sau asta. Iar pentru mine are bonus că întâmplător e şi numele meu preferat feminin.

Bun deci, delectare plăcută cu muzică bună.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Banda adezivă

În legătură cu pesediştii interlopi arestaţi de curând în Timiş (probabil că sunt deja liberi), Mihi a descoperit banda adezivă pe care o foloseau ăştia la lucru. Genial şi retardat în acelaşi timp.

Ţara RAM-ului gratuit

Acum 2 săptămâni mi-am cumpărat un SODIMM de 2GB pentru laptop. Nu-mi trebuia, dar costa $14 redus de la $30, aşa că am zis că un giga în plus nu strică.

Cum laptopul nu are decât două sloturi, amândouă ocupate, a trebuit să renunţ la 1GB. Pe care tocmai l-am vândut pe eBay.

Cu $15.

RAM gratis, ieee!!!

Epifania zilei de miercuri

Cum am fost plecat într-o minivacanţă (despre care va urma să scriu în câteva zile), m-am întors cu ceva haine jegoase care au necesitat spălare.

Poate ştiţi, poate nu, dar până pe la 24 de ani mi-a spălat maică-mea hainele, după care această îndeletnicire i-a revenit nevestei, şi deci eu habar nu aveam cum se spală. Cu atât mai puţin să folosesc o maşină de spălat. Dar nevoia te învaţă, şi studiind cu atenţie etichetele fiecărui articol vestimentar am mai aflat şi eu câte ceva despre spălatul rufelor. Cum că de exemplu negrele şi coloratele se spală în general cu apă rece, iar albele cu apă caldă, fiecare evident cu altele de aceeaşi culoare sau culori asemănătoare. Ca să nu am surprize eu le spăl pe toate cu apă rece şi le usuc la temperatură medie. Albele cu cele gri şi negrele cu coloratele.

Ei bine, azi în timp ce puneam hainele la spălat şi aşteptam să se umple maşina cu apă (pentru că într-o încercare anterioară le pătasem pe toate turnând detergent lichid şi balsam pe ele înainte de a se umple cuva cu apă) am citit ceva pe sticla de balsam. Şi anume că se toarnă ori în compartimentul de balsam (în cazul în care maşina e prevăzută cu aşa ceva), ori direct în apă la ultima clătire. Chiar mă miram cum naiba cel mai concentrat balsam îmi face hainele să miroasă doar discret de tot, deşi pun de 3x doza recomandată în cuvă când încep să spăl. Ei bine, se pare că după ce puneam eu balsamul, hainele mai erau clătite de două ori.

Până la urmă am făcut totul ca la carte (în sfârşit), şi am realizat ce nasol e să nu ai maşina de spălat în baie. Pentru că automat nu mai eşti la curent cu ambalajele detergenţilor, pe care dacă ai avea maşina în baie le-ai citi fie că vrei fie că nu vrei atunci când te caci.

Atenţie!

Mi-a fost iarăşi spart blogul. De data asta era redirectat către ceva pagină cu un troian. Se pare că toate blogurile WordPress de pe server au fost afectate indiferent de versiune, mai puţin al lui Mihi.

Dacă v-aţi infectat îmi pare rău. Şi dacă vedeţi ceva suspect pe viitor, anunţaţi-mă.

Mulţam.

WordPress e un rahat, clar cu prima ocazie îmi fac propriul suport de blog.

M-am răzgândit

Dă-le-n mă-sa de acte, dau o fugă până la NY şi Boston săptămâna viitoare.

O zi minunată

A început la 5:40 când m-am trezit din senin. Îmi era sete şi aveam gâtul uscat. Am băut nişte apă şi am încercat să mă culc la loc. Am adormit pe la 7, adică doar cu puţin timp înainte de a mă trezi din nou. De data asta cu o stare de răceală şi nasul înfundat. Am băgat un paracetamol şi nişte picături, m-am îmbrăcat şi am plecat la lucru.

Pe metrou cred că iar s-a aruncat un dăştept pe linii. Că am stat o oră degeaba, blocaţi între staţii. Ziceau că sunt probleme tehnice, apoi că i s-a făcut cuiva rău. Niciodată nu zic când se aruncă ăştia ca bezmeticii în faţa trenului, zice-se ca să nu le dea altora idei şi apă la moară pentru cele 5 minute de faimă. Dar de fiecare dată când stai ore în şir şi aştepţi să se mişte dracului odată metroul, e clar că s-a întâmplat ceva mai rău decât o defecţiune tehnică.

Am avut o zi de căcat şi ziua de-abia începe. Dar măcar e vineri.

Picasa, noul engrish

Nu îmi place Picasa.

Mi se pare de departe cel mai prost serviciu oferit de Google (sau oferit pe internet în general). De la uploader (dacă nu vrei să mori încet să uploadezi câte 5 poze odată), la interfaţă, la notificări, totul e un dezastru haotic, mult sub nivelul lui Flickr.

Dar întâmplarea face ca multă lume, inclusiv prieteni apropiaţi, să nu fie de aceeaşi părere cu mine. Ca atare sunt nevoit să intru periodic pe Picasa şi să mă chinui să navighez prin intermediul interfeţei ăleia inteligente.

Surprinzător totuşi, Picasa oferă posibilitatea de a comenta pozele. Nu te anunţă daca ţi-a răspuns cineva, ce-i drept, dar măcar poţi comenta.

Partea interesantă e că se chinuie să identifice limba în care a fost scris comentariul şi să-l traducă în engleză. Distracţie şi dezastru garantat:

Traducere corectă, păi what the fuck?

Conform Google, beţie = Bill Gates. Ce ţi-e şi cu competiţia asta.

Astea sunt doar câteva exemple. Găsiţi câte vreţi pe picasaweb.google.com.