Jur că voi pocni instantaneu pe oricine mai bate măcar un apropo în legătură cu faptul că nu vreau să mă întorc în Europa şi mai ales în România.
Şi acum câteva blasts from the past:
Istoria se repetă şi climatul economic actual e perfect pentru asta. Chiar sunt singurul care observă, ce dracu?
Voi cum vă simţiţi când vedeţi imaginile de mai sus?
Mi-e greu să înţeleg de ce unii preferă falsitatea în faţa adevărului. Da, adesea adevărul e împuţit şi ne place să trăim în negare ignorând total unele aspecte ale realităţii. De aia unii părinţi le zic copiilor că-s slabi când ei de fapt sunt obezi, de aia unii cred că cei 240 de prieteni de pe Hi5 le sunt chiar prieteni, de aia alţii cred trăiesc cu impresia că ideea lor de afacere e fabuloasă până când falimentează, şi tot de aia mulţi se lăfăie în mediocritate percepându-şi rahatul ca mirosind a roze şi trifoi proaspăt cosit. Îi face să se simtă mai bine în timp ce-şi perpetuează problemele.
Societatea e falsă.
Eu sunt dintr-o bucată şi de aia multora le e frică de mine. Se tem că le voi spune adevărurile despre ei pe care ei înşişi le ştiu deja dar au impresia că alţii nu le observă. Nu de mine trebuie să vă fie frică, pentru că tocmai spunând pe nume lucrurilor pe care le ştiţi deja sunt foarte previzibil. De cei linguşitori ar trebui să vă temeţi. Dar e greu, ştiu, limba în cur te face să te simţi important.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
iPodul meu e plin de muzică de care m-am săturat. Muzică nouă care să mă impresioneze nu prea este, aşa că ieri am scos de la naftalină un CD vechi să văd ce aş putea să mai ascult. Printre poze din liceu şi multe melodii triate cu meticulozitate (deşi se pare că meticulozitatea însemna cu totul altceva pentru mine la vremea aia, că e şi plin de porcării) am găsit şi directorul Cargo – Ziua Vrăjitoarelor. Uau, cred că nu l-am mai ascultat de 7-8 ani. Imediat am băgat o auzenie şi am zburat înapoi cu un deceniu, amintindu-mi de vacanţa de la Văliug din iulie sau august 1999.
(mai mult…)
Gata, m-am certificat.
Am reuşit să termin de citit monstrul ăla de carte pentru 70-536 pentru a treia oară, am dat examenul, şi de azi sunt oficial un Microsoft Certified Technology Specialist (MCTS). Şi dacă tot am ajuns până aici, de mâine încep să studiez pentru 70-547 să mă fac Microsoft Certified Professional Developer (MCPD). Pam pam.
Pe care nu ştiu cum am reuşit să nu ajung să mă dau nici iarna asta.
Nu că n-ar mai fi cel puţin vreo lună până începe să se încălzească.
Iar am comis-o. Mi-am dat seama că nu citeam cel puţin jumate din blogurile pe care le aveam în feedreader. Majoritatea erau sau deveniseră de căcat şi oricum nu le mai citeam de ceva vreme, aşa că le-am făcut vânt. Au mai rămas cunoscuţii, o bună parte din ei fiind şi în blogroll dacă sunteţi curioşi, şi mai vreo 5 bloage mainstream.
Oarecum în legătură cu asta, m-a mâncat în cur să intru pe câteva bloguri de români din Canada de la Zamolxis din blogroll, ceea ce mi-a amintit cât de îngrozitor de jenanţi sunt românii de aici în marea lor majoritate. Şi cât de fericit sunt că reuşesc să-i evit cu fiecare ocazie. Dacă veşnicia s-a născut la sat, în Canada s-a născut imbecilismul românesc, toţi inginerii care n-au fost în stare de ceva altundeva trăgând la Pălăria Statelor Unite ca muştele la căcat. Evident că nu e atât de rău ca în Europa, unde au ţâşnit toate lichelele după ridicarea vizelor, dar pe mine nu mă încălzeşte asta cu absolut nimic.
Şi mă întreb: unde e diaspora românească mişto? USA? NZ? Au? Că în Canada găsim doar mama şi tata jenei diasporei româneşti. Iar pe internet bomboana de pe coliva aceleaşi diaspore.
P.S. Ca să clarific – Zamolxis după cum scrie pare relativ ok, şi mai erau vreo 2 bloguri din blogrollul ăla care erau decente. Restul însă…
Sunt şocat de numărul de cunoscuţi care o taie din România în ultima perioadă. Dau din greşeală (pe flickr, facebook, etc.) inclusiv de oameni pe care nu i-am mai văzut de 5-10 ani şi despre care aflu cu stupoare că au plecat şi ei din ţară între timp. Ca bonus, criza economică face căpşunarii să se întoarcă acasă, deci implicit să crească mizeria şi numărul actelor de corupţie, ceea ce va duce la scârbirea altor oameni de valoare, care nepreamaiavând ce face pe acolo (bani vor fi tot mai puţini, joburi tot mai nesigure, investiţii canci), la rândul lor o vor tăia peste hotare. Iar România va rămâne ţara cocalarilor, maneliştilor, grătariştilor dintre blocuri, şi a piţipoancelor aferente.
Atâta doar, când pleacă ultimul să stingeţi băi lumina că-i scump curentul. Şi nu ne permitem să aruncăm aşa cu banii acum, în vremuri de criză.
