Blogu’ lu’ peşte

Noutati

Am tot zis ca as vrea sa mai scriu si s-o fac in mod regulat, dar greu ma pun iar in miscare. Am inceput sa scriu postul asta acum 2 luni, deci cred ca e cazul sa-l updatez si sa-l public.

Probabil pentru ca nu scriu regulat pentru ca in general foloseam blogul pentru a ma plange sau a defula – lucruri pe care acum nu le mai prea fac, devenind in pauza-mi de scriere un nesimtit notoriu, si nu in sensul de scuipat coji de seminte pe trotuar si impins babe pe scari pentru a le intreba apoi unde se grabesc, ci in sensul de mi se rupe longitudinal de ceea ce se intampla in jurul meu.

Asa ca o sa va fac un mic update despre mine, in cazul in care sunteti interesati. Si sunteti, ca altfel n-ati fi aici.

• Ma catar. Ma gasiti la TCA cam de doua ori pe saptamana. Aviz cititorilor torontezi, e fain.
• Lucrez la proiect. Avem investitori, dar toti banii s-au dus pe angajati. Sunt in continuare lipit pamantului. Interesant, dupa un an de zile imi face placere sa merg la birou in fiecare zi, mai ales ca nu am nici un program si pot sa ma duc cand vreau. Intamplator insa, cand lucrezi pentru tine si nu pentru altii, se mai intampla te trezesti ca mergi la lucru la 10 dimineata si ajungi acasa la 4 dimineata a doua zi.
• Working hard, playing harder. Chefuri saptamanale sau dau in depresie. Si si asa sunt suisuri si coborasuri ca parca nu se mai termina.

Sper sa am mai mult timp sa scriu dupa jumatatea lui septembrie cand se termina programul cu investitorii, si cand -sper- ca vom fi lansat produsul.

Dar probabil ca voi avea si mai putin timp.

Bagajele

Am inceput sa-mi fac bagajele ca sa vad ce iau si ce las. Nu am cum sa iau totul, si nici nu vreau.

Mai am 5 zile de lucru la Devtopia/ING, ultima saptamana, dupa care plec in vacanta in Colorado iar apoi inapoi in Europa.

Sunt nervos ca trebuie sa plec, dar incerc sa ma conving ca pana la urma nu ma forteaza nimeni si este alegerea mea.

Am avut ocazia sa cunosc oameni nemaipomeniti si sa fac lucruri la care nici macar nu m-as fi gandit daca ar fi fost sa raman in Timisoara.

Inchei inca un capitol si cu ocazia asta inchid si acest blog. Va veni altul la timpul potrivit.

Iar Canada cu oamenii ei nemaipomeniti, cu lipsa de fum, cu organizarea impecabila lipsita de paranoia americana sau impersonalitatea vesteuropeana, cu iernile interminabile, va ramane mereu o amintire placuta. Si cine stie, poate intr-o zi…

Va urma?

Ştii că ai lucrat la o firmă mişto…

…dacă atunci când îţi dai demisia şeful îţi zice că:

1. te poţi întoarce oricând;
2. încearcă să te ajute să-ţi găseşti un job şi în ţara pulii, că are conexiuni şi pe acolo.

Şi când project managera, oricât de enervantă ar fi ea de obicei, are lacrimi în ochi şi-ţi zice că ştie pe cineva care ar putea să te ajute să găseşti un job în aceeaşi numită ţară a pulii.

Şi tot atunci parcă regreţi puţin că ai luat decizia de a pleca.

MCTS

Gata, m-am certificat.

Am reuşit să termin de citit monstrul ăla de carte pentru 70-536 pentru a treia oară, am dat examenul, şi de azi sunt oficial un Microsoft Certified Technology Specialist (MCTS). Şi dacă tot am ajuns până aici, de mâine încep să studiez pentru 70-547 să mă fac Microsoft Certified Professional Developer (MCPD). Pam pam.

Great success!

Căcatul la lucru

Bă nu ştiu ce noroc am şi eu, dar se pare că în fiecare companie în care lucrez trebuie să fie câte un dobitoc care comite murdara faptă zi de zi în buda comună.

Nu e vorba că sunt pudic, dar sunt clar obsedat de curăţenie (a nu se confunda cu ordinea), şi nu pot concepe cum poţi să-ţi faci un obicei din a te căca într-un loc public. Totul cred că mi se trage din grădiniţă/şcoală, unde lipsa hârtiei igienice transforma orice obişnuită căcare într-o memorabilă aventură. Chestia asta m-a făcut să fiu genul de om pe care dacă-l tăia iremediabil să se învoiască de la profesori şi s-o întindă acasă sau la prietenii care locuiau prin apropiere ca să rezolve problema. Oricum, ar fi fost cel puţin ciudat să mergi să te caci la şcoală în timpul liceului, într-o budă de 10mp înghesuindu-se aproximativ 30 de hăndrălăi ca să fumeze în fiecare pauză pe ascuns.

(mai mult…)

Vin vremuri căcăcioase

Se dau:

O nevastă actualmente în Germania, unde în curând trebuie să înceapă să lucreze ca medic, să-şi facă rahatul ăla de rezidenţiat.

Un soţ care rezidează în Canada, cu un job stabil şi bine plătit, unde colac peste pupăză tocmai are ocazia de a i se mări salariul cu $10-15.000/an chit că e criză, şi probabilitatea de a ajunge pe un post de lower management.

Soţul, care evident nu are drept de muncă în Germania, caută joburi în domeniul său în ţărişoara aia mirifică, în zona în care în scurt timp va începe să lucreze nevasta. Pe monster.de. Rezultate: 1. Din decembrie. Apoi, pe tot landul. 39. Majoritatea de junior, cu salarii de căcat, că Germania e lovită de criză.

Viitorul sună bine. A navetă. Şi miroase la fel. A hazna.

Păi să nu te caci în ea viaţă?

2009 kick start

Am început anul cu exagerat de multă muncă pe toate planurile (la lucru, am mai luat şi un proiect pe lângă, învăţat pentru certificări, acte, etc.) aşa că nu voi prea scrie o perioadă.

Sper să se mai liniştească lucrurile pe la jumatea lui februarie.

Şi încă o ştire scurtă

Ca să mă laud, deşi nu-mi stă în fire, azi am dat examenul Microsoft 70-528 şi l-am luat cu 876 din 1000.

Mai am de luat nemernicul de 70-536 (probabil în februarie) şi voi fi un ninja MCTS (Microsoft Certified Technology Specialist).

Şi poate dup-aia dacă mă supăr mai dau şi 70-547, numa aşa ca să fiu şi mai ninja decât sunt deja.

All hail to the je.

Şi gata, nu mă mai laud.

Una-alta despre zgârcenie

Sunt conştient că la un moment dat eram destul de zgârcit. În copilărie de exemplu strângeam de bani de mama focului şi îi dădeam împrumut doar cu dobândă. În liceu îi împrumutam pe prieteni dar prima întrebare era “când mi-i dai înapoi“? Apoi în facultate am început s-o las mai moale cu banii, iar odată cu primul job mi s-a dus şi zgârcenia.

Şi atunci am realizat de unde mi se trăgea – aveam orgoliul prea mare să le mai cer alor mei bani, dacă rămâneam fără mai bine “făceam foamea”, şi cum nu aveam de gând să renunţ la bere, vodkă, ţigări sau la un upgrade la RAM, aveam grijă să nu rămân fără lichidităţi. Odată ce am început să lucrez nu am mai depins financiar de ai mei şi ca atare am început să şi cheltui. Nu sunt chiar mână spartă dar nici nu mă uit de două ori înainte să dau banii pe ceva ce îmi place, iar pe excursii şi cărţi dau şi ultimul cent că aşa am fost învăţat. Şi am fraţilor o colecţie impresionantă de cărţi tehnice, mitologie, istorie, enciclopedii, deşi nu mă omor cu cititul de beletristică.

(mai mult…)

MCTS 70-536 reloaded

Acum aproape un an începeam să studiez pentru primul examen de certificare Microsoft. Întâmplarea a făcut ca după vreo 12 capitole citite să o las baltă şi să-mi văd de ale mele cu noul apartament, băut, chefuit, etc.

Dat fiind faptul că lunile astea Emilia a rămas în România iar nu am absolut nimic de făcut în afara programului de lucru, am hotărît să reiau plictisitoarea activitate de a citi, şi ca să fie mai comod şi să nu mă mai chiorăsc în ecran, mi-am comandat şi cartea. Vineri. Azi a şi ajuns. Aşa că m-am pus pe treabă, ţineţi-mi pumnii.

…or not