Apr 29 2009
Conform wikipedia sunt vreo 3 filme cu titlul ăsta, plus două albume de muzică. Ei bine, cam aşa e şi viaţa mea în Toronto când trece iarna. În fiecare zi se întâmplă câte ceva, dar leneş cum sunt, cam uit să relatez noutăţile. Azi dimineaţă de exemplu am întârziat la lucru (ştiu, ştiu) din cauză că am stat blocat în metrou în staţie vreo 10 minute ca să se uite toată lumea cum o cucoană pe la vreo 130 de kile îl înjură şi-l împinge dintr-o parte în alta a peronului pe un tânăr de vreo 60 kg cu moacă de drogat. Nu ştiu de la ce a pornit altercaţia, cert e faptul că nebuna încerca evident să-l provoace s-o pocnească, conştientă fiind că poate juca oricând cartea sexului sau a rasei.
Pentru că am uitat să vă zic, ea era neagră şi el era alb.
El s-a purtat însă conform normelor de bun simţ (dacă îi era frică de ea sau de reacţia celor din jur, nu ştiu), şi doar înjurând-o (fără să urle ca din gură de şarpe precum nebuna) a încercat s-o evite pe cât posibil. Ba chiar s-a urcat înapoi în metrou preferând să mai mearga o staţie decât să rişte să degenereze cearta.
(mai mult…)
Feb 26 2009
Bă nu ştiu ce noroc am şi eu, dar se pare că în fiecare companie în care lucrez trebuie să fie câte un dobitoc care comite murdara faptă zi de zi în buda comună.
Nu e vorba că sunt pudic, dar sunt clar obsedat de curăţenie (a nu se confunda cu ordinea), şi nu pot concepe cum poţi să-ţi faci un obicei din a te căca într-un loc public. Totul cred că mi se trage din grădiniţă/şcoală, unde lipsa hârtiei igienice transforma orice obişnuită căcare într-o memorabilă aventură. Chestia asta m-a făcut să fiu genul de om pe care dacă-l tăia iremediabil să se învoiască de la profesori şi s-o întindă acasă sau la prietenii care locuiau prin apropiere ca să rezolve problema. Oricum, ar fi fost cel puţin ciudat să mergi să te caci la şcoală în timpul liceului, într-o budă de 10mp înghesuindu-se aproximativ 30 de hăndrălăi ca să fumeze în fiecare pauză pe ascuns.
(mai mult…)
Feb 18 2009
Cum am fost plecat într-o minivacanţă (despre care va urma să scriu în câteva zile), m-am întors cu ceva haine jegoase care au necesitat spălare.
Poate ştiţi, poate nu, dar până pe la 24 de ani mi-a spălat maică-mea hainele, după care această îndeletnicire i-a revenit nevestei, şi deci eu habar nu aveam cum se spală. Cu atât mai puţin să folosesc o maşină de spălat. Dar nevoia te învaţă, şi studiind cu atenţie etichetele fiecărui articol vestimentar am mai aflat şi eu câte ceva despre spălatul rufelor. Cum că de exemplu negrele şi coloratele se spală în general cu apă rece, iar albele cu apă caldă, fiecare evident cu altele de aceeaşi culoare sau culori asemănătoare. Ca să nu am surprize eu le spăl pe toate cu apă rece şi le usuc la temperatură medie. Albele cu cele gri şi negrele cu coloratele.
Ei bine, azi în timp ce puneam hainele la spălat şi aşteptam să se umple maşina cu apă (pentru că într-o încercare anterioară le pătasem pe toate turnând detergent lichid şi balsam pe ele înainte de a se umple cuva cu apă) am citit ceva pe sticla de balsam. Şi anume că se toarnă ori în compartimentul de balsam (în cazul în care maşina e prevăzută cu aşa ceva), ori direct în apă la ultima clătire. Chiar mă miram cum naiba cel mai concentrat balsam îmi face hainele să miroasă doar discret de tot, deşi pun de 3x doza recomandată în cuvă când încep să spăl. Ei bine, se pare că după ce puneam eu balsamul, hainele mai erau clătite de două ori.
Până la urmă am făcut totul ca la carte (în sfârşit), şi am realizat ce nasol e să nu ai maşina de spălat în baie. Pentru că automat nu mai eşti la curent cu ambalajele detergenţilor, pe care dacă ai avea maşina în baie le-ai citi fie că vrei fie că nu vrei atunci când te caci.
Jan 14 2009
Bine v-am regăsit în 2009 şi “La mulţi ani” cu întârziere.
Sâmbătă seară m-am reîntors pe tărâmuri canadiene, cu vreo 4kg mai greu după aproape 3 săptămâni petrecute în România. Am avut ceva aventuri pe drumuri cu întârzieri şi zboruri pierdute, dar totul e bine când se termină cu bine.
Deşi unii dintre voi poate s-ar aştepta la un post mai amplu după o pauză atât de lungă, voi încheia succint, pentru că vacanţa asta mi-a lăsat un gust destul de amărui (în afară timpului petrecut alături celor dragi) şi nu aş vrea ca primul post pe 2009 să fie unul negativist. 
2009 va fi un an al schimbărilor pentru noi, şi am început să punem cap la cap planurile, încetul cu încetul conturându-se ceva un pic mai concret decât până acum. Ca atare strângem din buci şi cu capul înainte sărim într-o nouă aventură!
La mulţi ani!
Nov 30 2008
Dap, se pare că au câştigat comuniştii.
Faptul că poporul român e incorigibil e deja laitmotiv pe blogul meu.
Câteva previziuni:
În maxim un an vom avea:
- Năstase pe toate posturile, Geoană undeva în obscuritate, eventual cu un rol de marionetă;
- Revenirea baronilor locali, cu precădere la olteni şi moldoveni;
- Cel puţin un ziarist bătut măr.
Bet you’ll vote next time hippie.
L.E. Se pare că n-am înţeles eu exact cine ia mandatele şi cine ia puterea. Revin cu updateuri odată ce am înţeles procedeul.
Nov 27 2008
Din click în click am ajuns pe un site pesedist, care face antireclamă guvernării PNL-PD.
Şi vă voi înşirui câteva argumente ale lor împotriva acestei guvernări. Argumente care mie mi se par infantile şi penibile, dar care din păcate sunt convins că prind la prostimea românească.
Deci.
„Succesul” cotei unice: beneficii pentru 5% din populaţia României.
(mai mult…)
Nov 25 2008
Sunt conştient că la un moment dat eram destul de zgârcit. În copilărie de exemplu strângeam de bani de mama focului şi îi dădeam împrumut doar cu dobândă. În liceu îi împrumutam pe prieteni dar prima întrebare era “când mi-i dai înapoi“? Apoi în facultate am început s-o las mai moale cu banii, iar odată cu primul job mi s-a dus şi zgârcenia.
Şi atunci am realizat de unde mi se trăgea – aveam orgoliul prea mare să le mai cer alor mei bani, dacă rămâneam fără mai bine “făceam foamea”, şi cum nu aveam de gând să renunţ la bere, vodkă, ţigări sau la un upgrade la RAM, aveam grijă să nu rămân fără lichidităţi. Odată ce am început să lucrez nu am mai depins financiar de ai mei şi ca atare am început să şi cheltui. Nu sunt chiar mână spartă dar nici nu mă uit de două ori înainte să dau banii pe ceva ce îmi place, iar pe excursii şi cărţi dau şi ultimul cent că aşa am fost învăţat. Şi am fraţilor o colecţie impresionantă de cărţi tehnice, mitologie, istorie, enciclopedii, deşi nu mă omor cu cititul de beletristică.
(mai mult…)
Nov 21 2008
Nu ştiu dacă pot vota din Canada la alegerile astea, momentan îmi e neclar (şi mărturisesc cu o urmă de ruşine că nici nu m-a interesat prea tare subiectul), dar iată băi mucilor (şi aici nu mă refer la voi, stimaţi cititori abonaţi, ci la ocazionalul cititor mâncător de rahat mici PeSeDişti), că se poate vota pentru cineva şi din convingere personală, nu doar pentru pomeni sau doar aşa pentru a fi anti-altcineva.
Am făcut testul de pe www.testvot.eu iar rezultatele nu mă surprind deloc.
Ia spune, tu cu cine ar trebui să votezi?
Notă: întrebarea le e adresată cititorilor abonaţi şi celor care au un rest de integritate morală (indiferent de culoarea politică), nu celor care îi votează pe ăia care dau pomana cea mai consistentă sau fac promisiuni populiste (Uraaa! Uraaa!), rugându-se apoi ca micii să fi venit şi cu alifie, nu doar cu muştar, în cazul în care câştigă aleşii lor alegerile.
LE: Mai ştiţi piesa asta? Recunosc că mi-a plăcut campania de acum 4 ani, mai ales că ne-am implicat şi noi acolo un pic. 
Nov 2 2008
După cum bine ştiţi, nu prea agreez forwardurile. Şi nu ar fi neapărat o problemă, sunt major şi vaccinat şi ştiu să-mi creez reguli ca să virez tipul ăsta de mesaje direct în folderul de spam. Ceea ce mă enervează însă la culme e nesimţirea cu care cei care trimit mizeriile astea publică toate adresele pe care le au. Adică foarte frumos, le bifează pe toate şi le adaugă nonşalant în câmpul TO.
Ei bine dragi tembeli, în cazul în care ajungeţi să-mi citiţi blogul, lăsaţi-mă să vă arăt cum se dă un forward de bun simţ.
Pentru exemplificare voi folosi interfaţa Yahoo! Mail, pentru că se pare că 90% dintre români folosesc acest serviciu. Ca fapt divers, eu nu sunt unul dintre ei.
(mai mult…)
Nov 1 2008
Am început să lucrez acum vreo 4 ani. Nu terminasem încă facultatea, dar s-a ivit o oportunitate născută cum altfel, din lene.
Într-o seară de vineri în luna aprilie nu am avut chef să învăţ la olandeză (am făcut 2 ani cursuri), ca atare sâmbătă dimineaţa încercând să mă eschivez de la test, am minţit că am învăţat din greşeală lecţia imediat următoare. Proful de olandeză, Hub, care de fapt e belgian, a zis că nu e nici o problemă, să merg cu el la o ţigară afară şi să discutăm lecţia până termină ceilalţi testul. Materialul era ceva despre aeronautică, şi în timp ce fumam, oarecum în context cu tema lecţiei, Hub m-a întrebat “Auzi, dar tu te ai cu calculatoarele, nu?”.
(mai mult…)
Mai vechi »
