Blogu’ lu’ peşte

Maimuţa din metrou

Pentru că azi e Halloween.

Cum să-ţi recunoşti valiza rapid

Ce atâtea panglici şi pănglicuţe, culori ţipătoare sau adezive cu destinaţii exotice care costă $5 bucata?

Abţibilduri de calendare şi răbdare. Şi o doză de 80s geekiness. Ta-daaa.

Schnapsulea, 2 ani mai târziu

Azi se împlinesc 2 ani de când a intrat Schnapsu’ la noi în familie.

Încă o scuză ca să bem.

Puricos, prima zi.

Mândru, în zilele noastre.

Weekend de iulie

Deci weekendul ăsta, ca să uităm de cenzuri şi prostii am hotărât să mergem la Niagara Falls. Niagara e locul unde sunt duşi toţi românii în momentul în care pun piciorul pe sol canadez, după care nu mai sunt duşi nicăieri. Emilia a fost excepţia, a mers mai întâi la Montreal şi a ajuns la măreaţa cascadă doar după aproape un an.

(mai mult…)

J’aime Montréal

Later edit: La Montreal a fost fain.

O imagine feerica

Ieri am vazut un pescarus borând.

Ceva mai scarbos nu exista, va jur. Pescarusii in sine mi se par sinistri si mizeri ca niste sobolani inaripati, dar sa-i vezi si vomitand o bila de alge cu cine stie ce resturi de alte porcarii e prea mult.

Aberez.

Mr. Spielberg, Mr. Lucas, fuck you.

Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull.

15 minute misto (nu primele), dupa care il puteau inlocui pe Harrison Ford cu Jackie Chan sau cu oricine altcineva si nu se simtea diferenta. Daca in filmele vechi fiecare personaj era bine conturat si unic, aici e un amalgam haotic ca intr-un film prost de actiune.

Povestea in sine nu e rea. Dar:

Misterul lipseste cu desavarsire. Referinte fortate la trilogia veche. Animale generate pe computer in stilul Jumanji. Sfarsit intr-o conserva de pateu.

E ca un fel de The Mummy, numai ca mai prost. Incearca sa apeleze la noua generatie. De retarzi.

Profund dezamagit.

(mai mult…)

Inapoi in Nord

Am revenit. Nu am apucat insa sa scriu pentru ca am avut de lucru de mi-a ajuns.

M-am trezit vineri dimineata la 3, am trezit nevasta, ne-am urcat in taxi si la 5 urcam intr-un avionas cat un microbuz care ne ducea la Newark, NJ. Din momentul in care am atins solul american mi-am dat seama ca e cu totul diferit fata de Canada, contrar asteptarilor. In primul rand am aterizat la terminalul gresit, iar a ajunge la terminalul unde ne astepta Iulian a fost o intreaga aventura. Iulian e din Brasov, si-l cunosc de 3 ani de cand am lucrat impreuna la Netvisibility. A venit acum aproape un an in State cu un master, si sta in Bloomfield (30 de minute distanta de NYc) cu prietena lui Alina. La ei am dormit.
(mai mult…)

Noua jucărie

Nu îl înlocuieşte pe ăsta (care până acum e de departe cel mai bun aparat pe care l-am avut), doar îl completează.

Plus ca e al dracului de greu.

Senzaţionalul vs. bunul simţ vs. cum ar trebui să meargă lucrurile într-o societate normală

Probabil că v-am plictisit cu prostiile mele și comparațiile dintre Canada și România, precum și cu schimbările mele permanente de opinii. Dar trebuie să o iau de la capăt.

Azi, de fapt ieri pentru voi și pentru blog, care încă funcționează după ora României, în pauza de masă am mers să-mi cumpăr niște tricouri la un magazin de army surplus. Trecând prin Nathan Phillips Square, pe lângă primăria din Toronto, am văzut o chestie aproape ireală: un moș s-a împiedicat de o bordură și a picat lovindu-se cu fruntea de marginea de ciment a unui rondou de flori. A fost instantaneu plin de sânge. Am stat și m-am uitat ca un idiot cum au sărit vreo 3 inși să-l ajute. Nimic ciudat până aici, s-ar fi întâmplat la fel și în România, sunt convins. Diferența urmează acum. Unul dintre cei care-l ajutau a sunat la 911. Pe română 112. Și imediat m-am gândit la ce am citit la piticu și aici. Și deși aveam ceva de mers până la magazinul cu pricina, am zis că aștept să văd ce se întâmplă. Scurt, în mai puțin de 10 minute (pe ceas de fapt vreo 9 minute și 38 de secunde de când mintea-mi perversă a hotarît că e cazul să cronometrez) moșul era bine-mersi în salvare în drum spre spital. Cu tristețe trebuie să vă spun că sunt convins că în România ori ar fi plecat pe jos spre spital cu șervețele lipite de frunte ori s-ar fi găsit vreun trecător de bun simț care l-ar fi cărat într-o Dacie 1300 până acolo. Că unul în Mercedes precis nu s-ar fi obosit. Și că la noi serviciile nu funcționează cum ar trebui să funcționeze.

Și mi-e ciuda. Mi-e ciudă NU pentru că AICI totul merge ca la carte și e normal, ci mi-e ciudă că la NOI NU merge mai nimic așa cum trebuie. Și văzând cum merg aici toate chestiile șnur, nu pot să nu mă întreb de ce? La cât sunt de cretini localnicii, dar mai ales imigranții, e un paradox! O fi având ceva de-a face cu faptul că aici pedepsele sunt serioase, nu glumițe de căcat gen 5 milioane amendă pentru mii de apeluri false la același 112 despre care vorbeam?

O să mă întorc în România la un moment dat. Dar sunt din ce în ce mai convins că va fi doar o chestie temporară.

În încheiere, vă anunț că deși am fost inițial tentat, nu i-am făcut poze moșului. Pentru că nu sunt de la OTV și nu cred că era cazul să profit de senzațional să-mi fac trafic. Am respectat omul și vă promit că dacă voi vedea pe cineva făcând poze oamenilor care au un necaz, fie aici fie în România voi merge și le voi rupe picioarele. Pentru că merită, câcații dracului.

P.S. Imi cer scuze pentru diacriticele care apar mai mici in XP, e scris sub Vista cu noua tastatura romaneasca. Care lasa spatiu intre litera si chestia care atarna (sedila?) si la care Y e Y si Z e Z. A venit vremea progresului fratilor.