Despre joburi şi CV-uri
Am început să lucrez acum vreo 4 ani. Nu terminasem încă facultatea, dar s-a ivit o oportunitate născută cum altfel, din lene.
Într-o seară de vineri în luna aprilie nu am avut chef să învăţ la olandeză (am făcut 2 ani cursuri), ca atare sâmbătă dimineaţa încercând să mă eschivez de la test, am minţit că am învăţat din greşeală lecţia imediat următoare. Proful de olandeză, Hub, care de fapt e belgian, a zis că nu e nici o problemă, să merg cu el la o ţigară afară şi să discutăm lecţia până termină ceilalţi testul. Materialul era ceva despre aeronautică, şi în timp ce fumam, oarecum în context cu tema lecţiei, Hub m-a întrebat “Auzi, dar tu te ai cu calculatoarele, nu?”.
Când am răspuns afirmativ mi-a zis că are el un prieten american pe care l-a cunoscut în ceva unitate NATO în timp ce făceau voluntariat, care locuieşte în Timişoara şi care lucrează pentru o firmă din California care face angajări. Cum nu terminasem facultatea şi nici nu mă apucasem de lucrarea de diplomă, nu prea îmi ardea mie de angajat, aşa că i-am răspuns “Da, da, o să-l sun”, ca să nu par nesimţit. Evident că nu aveam de gând să sun, dar Hub a insistat să-l sun atunci. Aşa că l-am sunat, m-a întrebat ce ştiu, ce am studiat în facultate, şi m-a invitat la un interviu. Acum nu mai era cale de întoarcere aşa că lunea următoare am mers frumos îmbrăcat la interviu, din nou mai mult din bun simţ faţă de Hub. Acolo l-am cunoscut pe Don, care mi-a oferit postul de junior developer şi un salariu al naibii de bun pentru vremea aia, precum şi ore exagerat de flexibile (adică lucram chiar de acasă) care m-au motivat să accept oferta.
Aş zice că aia a fost şansa mea. Am cunoscut nişte oameni deosebiţi la Netvisibility, şi cu toţi mai ţin legătura şi în ziua de azi. Am învăţat o grămadă de chestii, nefiind presat sau stresat, de la developeri care ştiau mult mai multe decât mine sau profesorii mei din facultate, cel puţin la vremea aia. Şi am strâns experienţă.
Apoi, după ce am terminat facultatea, am (re)venit în Canada unde am învăţat cum să scriu un CV ca lumea. Jobul pe care-l am de aproximativ exact un an l-am primit la o săptămână după ce am început să caut joburi după ce m-am întors aici după o vacanţa prelungită din 2007. Şi toate astea le-a făcut CV-ul.
Şi cum CV-urile sunt tema noastră de azi, vreau să vă spun că mă oripilează CV-urile pe care le mai găsesc pe site-uri/bloguri personale. De la formatări aiurea la umpluturi de rahat, avem di tătii. Şi nu voi trata acum CV-urile europene, care oricum personal mi se par nişte porcării în formă şi fond, punând accentul pe exact ceea ce nu trebuie (educaţie, cursuri, etc.) şi lăsând experienţa pe planul doi. Zic asta pentru că da, îţi trebuie studii, dar poţi să ai 2 facultăţi şi 3 mastere - dacă nu ai experienţă de muncă, tot degeaba.
Voi vorbi despre CV-urile americane, resume-ele. Sau resume-urile sau cum dracu vreţi să le ziceţi. Ei bine, astea au început să prindă tot mai mult la români. Cel puţin în domeniul meu, software şi web development, majoritatea îşi postează resume-uri pe site că aşa au înţeles ei că se face. Problema e că degeaba îi pui fondul american, dacă-i ţii tot forma europeana. La nenumăraţi ciocoflenderi din ăştia am văzut resume-ul începând cu educaţia. Nu, nu. Angajatorul meu mi-a zis acum ceva vreme la o bere că atunci când vede resume-uri care încep cu educaţia (se mai întâmplă, la imigranţi) le bagă direct în shredder. Pentru că e clar că acel candidat nu s-a interesat destul şi nu a depus tot efortul în creerea resume-ului. Şi atunci cum şi-ar putea concentra toate eforturile spre muncă atunci când deja are job-ul şi e într-o oarecare siguranţă?
Tot el mi-a spun că cel mai important lucru este însă până la urmă formatarea. Dacă arată frumos în mail, îl listează. Apoi trece la alte verificări.
Dacă sunt greşeli grave de ortografie, resume-ul ia din nou drumul lamelor, pentru că atunci omul probabil nu ştie suficient de bine engleză şi sunt şanse mari să nu se integreze ca lumea în echipă. Dacă sunt greşeli de formatare (de exemplu dacă într-o listă unele obiecte se încheie cu ; şi restul cu nimic, sau dacă ultimul nu are punct) CV-ul e depunctat. Nu eliminat, dar depunctat pentru neseriozitate.
Altă greşeală frecventă pe care am văzut-o în resume-uri, inclusiv la prieteni de-ai mei este să enumeri la experienţă toate locurile în care ai lucrat. Nu interesează pe nimeni că tu ai lucrat în trecut ca vânzător la Walmart când tu vrei să te angajezi pe post de developer. Ar putea ajuta pentru un post de management, dar în nici un caz pentru unul de execuţie într-un cu totul alt domeniu. Din punctul de vedere al angajatorului este o risipă de hârtie şi implicit o pierdere de timp pentru el, ceea ce din nou duce la depunctare.
Umplutura iar nu e bună. Angajatorului nu poate să-i pese mai puţin de faptul că ai luat premiul I cu coroniţă în clasa a doua, că ai participat la un seminar de scărpinat în cur (poate fi interesant doar dacă aplici pentru un post de scărpinător în cur, fireşte), sau că ai luat menţiunea a şaptea într-un concurs de mâncat plăcinte. La fel nu interesează pe nimeni că ştii Microsoft Office atunci când aplici pentru un post de software developer. Se SUBÎNŢELEGE că ştii frickin’ Office.
Atenţie, aici vorbim doar de umplutură, cum ziceam - dacă diplomele şi premiile au o oarecare legătură cu postul pentru care aplici şi nu sunt redundante (cum e cazul Office), e ok.
Şi ultima greşeală extrem de frecventă, oarecum tipic românească - să scrii că ştii din toate câte puţin, ca să te lauzi. Mai bine scrie că ştii ceea ce cer. Dacă nu ţi se cere, ei nu se aşteaptă să ştii. Mai ales dacă ai 1-2 ani de experienţă şi tu scrii că ai lucrat în 7 limbaje de programare, angajatorul îşi va da seama că ori minţi, ori de fapt nu ştii nimic.
Apoi, dacă ai făcut cum trebuie resume-ul, urmează interviul.
Tot angajatorul meu mi-a zis, ca un fel de clişeu găsit pe internet, că pentru angajare 50% contează CV-ul, 30% cum te prezinţi, cât de simpatic şi dezgheţat eşti la interviu, şi doar 20% cunoştinţele. Asta pentru că ei oricum nu le pot verifica cu adevărat până când nu începi să lucrezi. Clar, îţi pot pune câteva întrebări tehnice, cum au făcut-o şi cu mine, sau îţi pot da chiar un test. Dar rezultatele acestor teste nu sunt neapărat relevante din motive de stres sau timp, ca atare însemnătatea lor e scăzută în comparaţie cu ceilalţi factori. Dar bineînţeles că dacă eşti tabula rasa, nu vei primi jobul.
Postul ăsta extrem de lung şi relativ serios l-am scris pentru că am găsit din greşeală nişte CV-uri dezasturoase pe diverse bloguri în ultima vreme. Şi m-am gândit că poate mă ascultaţi şi vă ajută cu ceva.
Dacă nu, puteţi rămâne la “Permis de conducere categoria B” când aplicaţi pentru un post de birou. Am auzit că e crucial. 
P.S. Dacă voi ajunge vreodată să fac angajări în România, promit solemn că toate CV-urile care menţionează permisul zboară în shredder. Asta dacă nu-mi deschid firmă de distribuţie şi îl cer expres în descrierea postului.
tare suparat esti! … in orice caz am mai invatat si eu cate ceva
, cu toate ca nu am trimis niciodata un resumee, eu am bagat doar cv-uri dinacelea lungi si plictisitoare ca interesentul sa aibe (sau sa nu aibe ce citi)… in domeniul meu oricum putin conteaza cv-ul, poate se uita la experienta in domeniu de care ziceai, iar apoi la eventualele practici si colaborari, apoi, neaparat, trebuie sa prezinti (fie la dosar, fie pe urma la interviu, sau both) probe de lucru, adica planse frumos aranjate cu unele proiecte la care ai lucrat in trecut.
O singura mica interventie as avea: statul si proiectatul la calculator, spre exemplu, este o munca de birou. Problema e ca mergi pe santier, mergi la intalniri, ai delegare in Olanada, in cazul firmei mele, etc. deci la cv e interesant sa-ti treci si carnetul de sofer daca ai, ca sa stie seful o treaba. La fel, parerea mea, poti avea o munca de birou (ansamblu) dar sa trebuiasca seful sa te trimita la o conferinta, la ridicat dosare si avize, sa cumperi cafeluta. Similar se poate intampla si in domeniul IT, unde, poate, seful are unele ‘fetish’-uri.
Parerea mea este ca e ok sa specifici si carnetul de sofer chiar si intr-un resumee.
Zbang!
eu mi am facut un CV european dupa cum cer firmele acuma si nu cred ca am scris baliverne.cum nu am lucrat in fac.si nu am norocul si experienta ta e mai greu cu angajarea.mai ales ca firmele unde vreau eu sa lucrez sunt la 300 de km de unde stau deci asta ma depuncteaza din start.daca mai punem si la socoteala ca toate siteurile de joburi din .ro au formulare tipizate de completare a CV-urilor nu prea ai vreo sansa sa ti faci cv-ul altfel decat il cer ei.
Eu sunt de acord că “Posed permis categoria B” ar trebui să lipsească dacă postul nu o cere! Dacă angajatorul chiar se gândeşte că ar avea nevoie de tine şi la volan, te va întreba la interviu dacă ai permis. Şi oricum va specifica în reclama pentru post “disponibilitate pentru deplasări, dinamism” sau altele asemănătoare.
Acum am o întrebare: oare cât de important e un CV postat pe blog? Caută vreo firmă bloggeri pentru angajare? Se dau fetele de la HR pe net în programul de lucru şi dau brusc peste angajatul ideal pe postul deschis acu’ juma de an? Nu prea cred! E aiurea să-ţi pui CVu pe blog!
Al meu e european: scurt şi fără abureli. Şi are toate listele cu , , , şi punct. Pt că sunt tipicar. Dar are educaţia la început. Pe de altă parte, nu la-m postat pe net şi l-aş schimba în funcţie de job-ul pe care aplic. Gata!
@Tamango - sunt supărat din alte motive, şi asta îmi cauzează o stare de frustrare şi irascibilitate. Probabil că aşa voi mai fi multă vreme.
Teoria permisului pe care o invoci nu mă convinge - în mod normal compania trebuie să se ocupe de mişcarea angajatului în spaţiu, iar pentru asta nu este necesar ca angajatul să aibă dreptul de a conduce o maşină (bineînţeles dacă nu e vorba de un post de şofer, cum ziceam). Poate am fost spălat pe creier, dar ăsta mi se pare un exemplu elocvent şi cras de discriminare. Şi ce ne facem când lucrăm în Europa - specificăm că avem permis românesc? E la fel de bun ca unul nemţesc, sau e de mâna a doua cum sunt privite toate lucrurile româneşti în UE?
@gav - cu angajarea de la distanţă cred că e cam greu fără experienţă. Poate ar fi mai bine să te muţi mai întâi şi de-abia apoi să aplici.
@Mihi - da, o grămadă de firme caută online, dar depinde din nou de domeniu. Şi deşi România este şi va mai rămâne multă vreme în faşă la capitolul ăsta (metehnele vechi trec greu), sunt convins că mulţi români şi-au găsit joburi/contracte prin blogurile personale.
E clar, sa-ti pui cv-ul pe blog e o tampenie, o alta dovada ca romanul e foarte plin de sine si il doare undeva de toti altii, nu-l intereseaza ca se autopenibilizeaza©, iar eu daca as fi angajator, sincer, chiar daca are 50 de ani de experienta si 10 master-e, nu m-ar interesa. Probabil ca in RD Congo, Rwanda, etc., se mai procedeaza asa, ca sunt putini cu Internet.
@Mihi: daca nu ma insel, cv-ul in format european, Europass-ul, sub rubrica ‘alte competente’ urmeaza ‘carnet de conducere’.
@Dookie: daca nu as fi eu, n-ati avea cu cine sa va contrati…
Din propria experienta: dupa ce mi-am trimis cv-ul asta lung, Europass, la firma la care lucrez, am fost sunat si chemat la interviu. Dupa bla bla-uri si aratat proiecte pe laptop, s-a uitat repede prin cv, si zise, printre altele, ‘vad ca ai carnet de sofer, si asta e bine…’ Deci presupun ca s-a uitat si inainte, si ca a fost un lucru bun ca l-am trecut (asta pt ca cerea formatul Europass-ului).
Initial insa mi-am mai facut un profil pe site-ul Agentiei de Munca, asta locala. La completarea datelor: ‘carnet de sofer’/'masina personala da/nu’/'dispus sa te deplasezi x km/zi, x ore/zi servici-casa’. Toate ofertele de munca (majoritatea - desenator tehnic CAD) erau din afara orasului si era trecut permisul (nu si masina) ca cerinta obligatorie, chiar si pentru desenatorul tehnic din Bielefeld care dorea job-ul, tot din Bielefeld.
Si presupun ca si stiu de ce: Daca este gasit un ins din Guetersloh adecvat postului din Bielefeld (10km distanta), firmei ii convine, financiar, sa-i deconteze ma degraba benzina decat abonamentul de tren sau autobus.
Deci…
1. Permisul romanesc e la fel de bun ca ala nemtesc, e valabil cel putin in toata UE.
2. Am cautat de curand un coleg nou in departamentul nostru - Tehnician IT, in anunt nu se specifica permisul de conducere. Cine nu avea permisul in CV nu a fost chemat la interviu. Ori CV-ul e universal, corect e sa nu il modifici deloc in functie de job-ul pt care aplici (vezi Mihi) - si asta e valabil si la cel european, si la cel american. Cum nu stii la ce job o sa aplici vreodata, eu zic ca trebuie sa treci tot ce ai lucrat (poate mai putin ca ai fost pitzer la o terasa in eforie in vara lui 98) si sa-ti treci si permisul, ca s-ar putea sa ai nevoie pe viitor.
pam pam.
@dookie-nu mi am pus CV-ul pe blog,ci pe site-urile de specialitate.si da,sunt sigura ca e mai bine ca intai sa ma mut si abia apoi sa aplic.
@mtx - eu cred ca e crucial să-ţi modifici CV-ul în funcţie de postul pentru care aplici, de altfel cum am scris şi în post. E normal că probabil majoritatea să fi lucrat în mai multe domenii, care pe angajator nu-l interesează.
@all - din ceea ce-mi scrieţi cu angajatorii europeni, îmi cam vine să-mi bag pula în ea Germanie şi Europă.
Acum scurt si la subiect: daca trimiti resumee, nu are rost sa specifici carnetul de sofer si alte abstractii lirice, clar. In momentul in care concepi CV-ul trebuie, parerea mea, sa narezi toate competentele pe care le ai, de la experienta in domeniu, organizat expozitie pana la carnetul de sofer.
Eu am optat pt. Europass. Nu este o cerinta obligatorie a angajatorilor europeni, dar, comod si lenes fiind, am completat cat mai bine toate rubricile de acolo. Te scuteste in principiu de diverse formulari, paginare, etc. Scrisorile de intentie insa, nu! Iar parerea mea e ca se pune mai mult accent pe acestea, pe aici, pe meleaguri europene. Asa ca poti sa scrii cat si cum vrei, in limita bunului simt, ca pana la urma urmei trebuie sa-i faci doar sa se intereseze de tine, sa aibe ocazia sa te cunoasca personal, sa-si faca o impresie.
Bun, hai să formulez corect, pe baza unui exemplu: nu aş da mari şanse unui candidat care vine pe post de programator, dar îşi trece Permis cat. B pe CV. Mi-ar părea de umplutură. Eu, ca angajator, nu mi-aş asuma răspunderea de a lăsa un angajat, care nu e şofer de meserie, să conducă o maşină în interes de servici (mă refer aici la delegaţii/deplasări, nu la maşina de servici pe care i-o dai oricum după ce l-ai întrebat personal de permis şi eşti convins c-o merită sau că-i e necesară).
Şi sunt total pentru redactarea separată a CV-ului, în funcţie de angajator sau post. De aceea ar trebuisă ofere şi site-urile de angajări un formular mai flexibil la completări.