Never a Dull Moment
Conform wikipedia sunt vreo 3 filme cu titlul ăsta, plus două albume de muzică. Ei bine, cam aşa e şi viaţa mea în Toronto când trece iarna. În fiecare zi se întâmplă câte ceva, dar leneş cum sunt, cam uit să relatez noutăţile. Azi dimineaţă de exemplu am întârziat la lucru (ştiu, ştiu) din cauză că am stat blocat în metrou în staţie vreo 10 minute ca să se uite toată lumea cum o cucoană pe la vreo 130 de kile îl înjură şi-l împinge dintr-o parte în alta a peronului pe un tânăr de vreo 60 kg cu moacă de drogat. Nu ştiu de la ce a pornit altercaţia, cert e faptul că nebuna încerca evident să-l provoace s-o pocnească, conştientă fiind că poate juca oricând cartea sexului sau a rasei.
Pentru că am uitat să vă zic, ea era neagră şi el era alb.
El s-a purtat însă conform normelor de bun simţ (dacă îi era frică de ea sau de reacţia celor din jur, nu ştiu), şi doar înjurând-o (fără să urle ca din gură de şarpe precum nebuna) a încercat s-o evite pe cât posibil. Ba chiar s-a urcat înapoi în metrou preferând să mai mearga o staţie decât să rişte să degenereze cearta.
Lumea i-a ţinut partea, pentru că a cedat. Dar dacă o plesnea cum de fapt o merita din secunda în care l-a împins de era să cadă în cur? Îi mai ţinea cineva partea? Evident că nu. Ipocriţii.
Chestiile astea mă dezgustă, şi consider că dacă cineva şi-o cere ar trebui să o şi primească, indiferent de sex, dimensiuni sau rasă. A, şi newsflash: odată ce voi veţi înceta să vă mai căcaţi pe voi cu complexele de inferioritate rasială sau sexuală, încetul cu încetul vor dispărea şi rasismul sau sexismul. Vreţi egalitate între sexe? Ok, asta înseamnă că în momentul în care m-ai plesnit ai primit una peste dinţi. Ca oricare altă persoană care-mi e egală, gata cu discriminarea. Crezi că dacă un chihuahua muşcă un doberman de cur, dobermanul o să-l ierte doar pentru că e mai mic, mai prost şi de fapt muşcătura a fost ca un fel de pişcătură? Dar nu, e atât de comod să joci cartea asta. Pentru că într-o ţară ipocrită precum Canada nu ai cum să pierzi.
Ipocrizia canadiană am mai observat-o şi în legătură cu fumătorii acum vreo 2 zile. Care fumători sunt trataţi aici ca nişte leproşi. Şi nu doar de către guvern care a interzis fumatul nu doar în spaţiile închise, ci şi pe terasele acoperite, dar şi de către oamenii de rând care mai nou se isterizează că intră fumătorii în spaţii închise după ce au fumat şi, ze yuck, le afectează năsucurile pline de beşini.
Nu zic, nici mie nu-mi face deosebită plăcere să inhalez noxele de furnal (ba chiar speram să se interzică fumatul în baruri în România încă de pe când fumam şi eu), dar când te dai drept popor tolerant care se cacă pe propriile tradiţii (doamne-fereşte să zici “Merry Christmas” în loc de “Happy Holidays”) doar ca să fi politically correct şi să nu ofensezi pe careva, cum îţi permiţi să discriminezi în aşa hal oamenii cu vicii? Simplu, se numeşte ipocrizie.
Şi avem aici suficientă pentru toată lumea.
2 comentarii, iată ce frumoase sunt
Momentan nu se mai comentează.
Vic, din experientele mele as tinde sa te contrazic. Mi s-au parut toti politically correct, cel putin la suprafata. Cu muncile de jos probabil ca incepi oriunde te-ai duce, dar intamplarea face ca eu cand am venit aici eram junior developer, deci practic oriunde as fi mers tot de jos as fi pornit si prin urmare nu m-a afectat prea tare.
Plus ca lucram exact in domeniul meu. In cativa ani insa am avansat considerabil (a se citi i-am depasit fara probleme pe multi canadieni sadea cu pretentii, si nu m-am izbit niciodata de xenofobie sau discriminare de vreun fel), ceea ce nu stiu cat ar fi sau va fi de valabil prin alte parti.
Acum mi-ar fi mai greu s-o iau de jos, dar probabil ca oricum voi fi nevoit s-o fac.