Pamfil Billi este, după cum s-ar putea spune, un om lipsit total de nenoroc. Având o mamă vioaie, înainte de a-l naşte, aceasta a spart o bancă sub greutatea sa îndoielnică. Banca a cedat la masa ei impresionantă de grăsimi şi şunculiţe şi nu s-a mai ales nimic din ea. Apoi, obosită după naştere, mama a aţipit puţin pe Pamfilaş câteva ore bune şi, cum nu avea mai mult de 130 de kg de grăsime în plus faţă de normal, micuţului a trebuit să i se amputeze braţul drept de la călcâi în jos şi i s-a rotunjit înapoi cutiuţa ucraniană. Totul a reintrat în normal, dar numai până la vârsta de patru luni, când micuţul Pamfilache a căzut de pe pat. Nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit dacă nu ar fi căzut în cap, iar patul nu ar fi fost pus la marginea balconului familiei, aflat la etajul al şaptelea. De data aceasta, micul bebeştrumf a trebuit să suporte amputarea piciorului drept, îndepărtarea unei bucăţi inutile şi atârnânde de creier şi, cel mai enervant, mutra asistentei, care a spus, atunci când Pamfilică a fost adus la spital, că acolo nu este un spital veterinar şi nici grădină zoologică - referindu-se la familia ăiatului şi bineînţeles, la dânsul, un biet copilaş.

Dar totul a trecut, zilele au trecut, nopţile au trecut, lunile au trecut, anii au trecut, până şi suferinţele îndurate au trecut... până când a trecut şi un tir cu îngrăşăminte pentru porci peste Billi, când acesta avea şase ani. Băiatul tocmai se juca în mijlocul autostrăzii - vorba vine, autostradă! - unde fusese îndrumat de către bunicul său - schizofrenic şi homosexual din tată în fiu - când tirul a binevoit să îl calce, iar din această cauză, Pamfilului i-au trebuit zece săptămâni de îngrijiri medicale laborioase în grajdul familiei pentru rearanjarea organelor interne la locurile iniţiale şi normale. De ce? Pentru că la spital îi găsiseră inima împreună cu aorta înfăşurate în jurul gâtului, mai-mai să îl sufoce pe bietul copilaş; ficatul l-au aflat în adidasul stâng, rinichii în stomac, stomacul în cavitatea bucală, care era cât pe ce să-i fie confundată cu cea anală. După această nouă reînnoire, Pamfil Billi a suportat până în prezent sute de accidente cu grave urmări fizice şi psihice (a băut gaz în loc de apă, acid sulfuric în loc de sodă caustică, pe care o confundase cu sucul de varză murată şi uscată; a fost confundat de poliţie cu un mare criminal, a fost rănit cu această ocazie în mai multe locuri vitale, amputându-i-se ce îi mai rămăsese de amputat, a fost călcat de tren în două locuri - la serviciu şi în concediul medical etc. etc. şi etc.); însă el nu le-a dat prea mare importanţă. Până în prezent, aflat acasă, beat, la onorabila vârstă de 48 de ani, a schimbat zeci de meserii: de şmecher, golănaş, instalator, spălător de WC-uri, măturător de stradă, camionagiu, bulangiu, little boss, big boss, scârboss, buboss, chelboss etc.

După aceste accidente suferite şi după atâtea urmări petrecute, având o viaţă mai mult decât tumultoasă, Pamfil Billi a hotărât să-şi scrie minunata viaţă, nemaipomenitele întâmplări şi nemaiauzitele urmări, impresiile, depresiile şi expresiile într-o carte de bucate.

Spilcuim şi noi câteva fraze pe capitole:

Din păcate, domnul Pamfil Billi nu a reuşit să scrie mai mult de trei capitole şi nici nu va mai reuşi vreodată, din cauză că tocmai a avut un mic accident cardivascular la cap, certându-se la extremele foarte tăioase ale topoarelor conjugale cu soţia sa, mult mai doritoare de sânge decât el.

Al o mielea accident suferit - sumă rotundă! Baftă!

Alexandru Ionut