În ultimii ani noi, românii, am devenit capitalişti. Ne îmbrăcăm cool, avem maşini mai multe decât drumuri, case ca-n poveşti, şi 90% din populaţia ţării este mândră posesoare de telefon mobil, de la cerşetori la cerşetori parveniţi, cu toate categoriile de cetăţeni dintre cele două extreme. Paradoxal, din cei 90%, 80% nu au cu adevărat nevoie de telefoane mobile, deci un procent de 72% din populaţia României are telefon doar de ochii lumii. Cel mai enervant şi tragic lucru însă este că din aceşti 72%, 50% nu doar că nu au nevoie de telefoane dar nici măcar nu-şi permit să le folosească. În concluzie dau bip-uri şi -eventual- trimit SMS-uri.

Ce poate fi mai enervant decât să primeşti bip-uri de la o persoană pe care nu o cunoşti suficient de bine ca să nu o suni, iar când suni să afli că era în interesul ei? Urăsc oamenii ăştia. Ar trebui să li se interzică să se apropie de orice telefon mobil pentru un număr de n ani, până când pun osul la bătaie şi câştigă suficient cât să-şi permită cei 7-8-10 cenţi pe minut sau cât mă-sa poate costa o convorbire telefonică!

Şi care-i faza cu cartelele? Nu pot fi utile decât unei categorii de oameni: părinţilor care vor să nu-i lucreze odraslele la buzunare. Pe de altă parte pentru ce le trebuie mucoşilor telefon celular?

De ce nu sunt utile cartelele reîncărcabile celorlalte categorii de oameni? Păi în primul rând oricum nu poţi face nici o măgărie cu ele. Cartelele sunt un fel de proxy al telefoanelor mobile, în sensul că ai impresia că eşti anonim, dar dacă faci o ilegalitate afli că de fapt data, ora, şi convorbirea în sine au fost înregistrate, locaţia de unde s-a sunat la fel, iar vânzătorul de la standul de ziare de unde ai cumpărat-o avea un ochi bionic cu care te-a scanat ca un veritabil terminator mioritic. În al doilea rând… căcat, dacă nu poţi face ilegalităţi cu ele, poţi să le fuţi.

Şi cine mai foloseşte cartele? A, studenţii, uitasem. Este de la sine înţeles, o lege nescrisă a naturii, că studenţii nu au bani. Păi normal că n-au bani dacă preferă să se îmbete ca-n Siberia în fiecare seară şi să doarmă până a doua zi după-amiaza decât să lucreze part-time undeva. Şi munca şi banii nu sunt obligatorii. Dar atunci de ce pizda mă-tii ţi-ai cumpărat telefon de $300, dacă nu eşti în stare să suni pe cineva, decât o dată la 6 luni când îţi încarci cartela ca să nu pierzi numărul? Ca să te dai ciumeg, de aia. Nu contează că la rândul tău primeşti doar bip-uri. Oricum nu te sună nimeni că nu vrea să te audă. Dar tu vrei ca toată lumea să se uite la telefonul minune, cu o grămadă de funcţii a căror nume nici nu-l poţi pronunţa corect, care tronează mândru pe masa la care te-ai aşezat când ai ieşit în oraş, alături de sticle de bere “Noroc”, “Timişoreana”, “Bürger” sau alte vome de genul. Şi vrei să faci poze cu o rezoluţie maximă de 128x128 pixeli pe care să ţi le pui background şi pe care să le ştergi periodic să faci altele noi pentru că nu ai avut destulă minte să-ţi cumperi un cablu de date sau o placă bluetooth pentru computer. Şi să te masturbezi seara la vocea suavă a domnişoarei de la relaţii clienţi, pe care o suni regulat pentru că e gratis. De aia. Pentru că ăsta este nivelul unui ridicat procent de utilizatori ai telefoniei mobile.

Acest articol este un răcnet mut al oamenilor care deşi nu au cu adevărat nevoie de telefoane mobile, măcar au decenţa de a şi le putea permite. Nu mai răspundeţi la bip-uri. Nici la mesaje. Mesajele nu trebuiesc răspunse niciodată dacă se cere răspuns. Răspunsul este tolerabil doar în cazul în care mesajul iniţial este înduioşător şi v-aţi emoţionat în aşa hal încât doriţi să mulţumiţi expeditorului aşa cum fac actorii la decernarea premiilor Oscar. Dacă cineva vă dă bip, ştergeţi-l urgent din agendă şi când vă întâlniţi cu el pe stradă scuipaţi-l între ochi. Dacă recidivează tăiaţi-i un deget. Pentru fiecare recidivă câte un deget. După 10 recidive precis nu vă va mai deranja.

Şi cel mai important: nu mai sunaţi persoanele care dau bip-uri nici dacă aveţi voi nevoie de ele ulterior. Astfel îşi vor da seama că telefonul nu le este de folos, că pentru jocuri e mai ieftin un Game Boy şi că e mai rentabil să-ţi faci poze de calitate cu un aparat Leica de acum 100 de ani. Şi atunci vor vinde telefonul şi noi ne vom fi scăpat de un parazit celular. Şi mobil.