Sau “Colegii mei vs Microundele”

La lucru avem câte o bucătărie la fiecare etaj al clădirii. Cu frigider, chiuvetă, maşină de spălat vase, cuptor cu microunde, mese, scaune, rafturi, dozator de apă şi geamuri. Cu jaluzele verticale.

Unii colegi nu au cuptor cu microunde acasă, şi acest fapt nu e deloc o ruşine. Şi nici nu mă aşteptam să ştie cum se foloseşte. Dar suntem o companie automotive, adică ingineri care, dacă nu au studiat la un moment dat teoria undelor (hai să zicem că s-ar putea să nu fi avut cursul), ar trebui să aibe măcar “simţul” proverbial al inginerului. Dar:

Azi la masă, un coleg şi-a introdus pacheţelul de mâncare în cuptor şi l-a pornit. La scurt timp am avut parte de scântei şi efecte sonore. Colegul se uita impasibil prin gemuleţ. Noi am sărit să apăsăm pe stop. Când am deschis uşiţa, din norul de fum am zărit prima dată o pungă în proces de topire, apoi un şerveţel arzând mocnit în interiorul ei. Acelaşi coleg a găsit soluţia: a suflat în şerveţelul care mocnea. Aşa că a ars mai departe. Până la urmă totul a fost OK… până şi-a scos respectivul sandwichurile din ambalajul sus-menţionat. Stupoare! Erau învelite în folie de aluminiu! Deci de aia am avut artificii… Ca să nu insist asupra mirosului deosebit care se răspândea prin bucătărie.

Am mai păţit ceva asemănător acu’ vreo juma de an, dar de data asta cu domişoara “front desk manager” care a vrut să-şi încălzească ciorba în acelaşi cuptor. Recipientul pentru ciorbă: borcan de 400ml cu capac de aluminiu, înşurubat strrrrâns ca pentru borcanele de gem. Am oprit-o la timp, altfel exploda mai ceva ca la Brainiac.

Mulţi zic că e inutil/snobism să ai telefon cu cameră. Sau că pozele sunt de proastă calitate. Şi au dreptate. Dar când vine vorba de instantanee, sunt zee best: -pac!- l-ai scos din buzunar, shorcut key, click şi gata-i poza. Plus că, în ultimul timp, nici măcar n-au CCDuri aşa de slabe. Mici, da, dar destul de deştepte. Aşadar, noile poze cu noul meu telefon (da, trebuia să zic şi asta, doar scrie mai jos că mi l-am spart pe ultimul):

Braking News! Cad bombe!!! Fugiţi în munţi!!!!1one că noi mai povestim un pic cu bătrânica asta simpatică debilă despre cum a violat-o preotul “ei”…

Primăria oraşului de 5 stele (yea rite!) vă invită să daţi bani
cerşetorilor doar prin pieţe şi gări.

E o comandă pe care o consider de bun simţ atunci când un site are linkuri care direcţionează spre alte www-uri. Şi îmi place să-o folosesc şi eu în blog, dar se pare că am omis acest aspect în ultimul timp. Îi muţumesc lui Mădă pentru avertizare şi mă scuz pentru nefolosirea instrucţiunii. Vă doresc clicăire plăcută în continuare, voi remedia problema post cu post!

Note to self:

Dacă stai pe scaunul şoferului şi te întinzi după ceva de pe locurl dreapta-spate, trebuie să:

- te dai jos şi te plimbi un pic în jurul maşinii, doar e frumos afară;

- ridici cotiera în poziţia vericală, altfel telefonul din buzunarul drept al pantalonilor se va turti de partea inferioară (şi netapiţată) a cotierei. Altfel:

Vara asta am avut concediu fragmentat în funcţie de festivalurile la care am vrut să merg cu Mădă. Dacă Peninsula şi B’estfest erau certitudini, Rock la Mureş şi Plai au apărut ca idei pe parcurs. Până la Plai mai e ceva, dar open-air-ul de la Periam Port tocmai s-a săvârşit, aşa că:

Rock la Mureş, ziua 2 din 2

(more…)

Am bifat cu Mădă cel de-al doilea festival pe anul ăsta! Şi mai urmează două sigur. Felsziget, aşadar:

ZIUA 3

Nu mai fusesem până acum la Peninsula, dar Mădă e aproape veterană şi mi-a spus numai chestii faine despre festival, aşa că am purces cu optimism spre locaţie. Care, la mijloacele mele de comparaţie, e mai OK decât cea de la B’estfest, dar nu aşa mişto ca Poiana Lupului din Gărâna. Spaţiul e foarte mare, Mureşul şi ştrandul Weekend la îndemână, vegetaţie, dig, alea-alea. Frumos, în orice caz, cu un minus pentru vremea de căcat care a dominat toată săptămâna. (more…)

E clar, luna asta a fost cea mai agitată din 2008!

A debutat furtunos cu încă o delegaţie în Germania, a fost ziua mea, a soră-mii şi a lu’ tata, a fost Mădă vreo săptămână aici, apoi a revenit pentru nunta fam. Draşcovici, am mers la ierburi verzi, la pizze, Zoo, am văzut MetallicA live pentru a 3a oară, am fost la Peninsula în ultimele 2 zile, am fugit la rudele din Zalău, tot cu Mădă… şi am făcut poze la tot. În curând pe picasa.

Statistic vorbind, am făcut peste 6200 km. A fost excelent, şi totodată un motiv în plus pentru a-mi dori să mă împiedic pe stradă de un sac cu bani. Sau să se legalizeze vreo sută de zile de concediu cu plată pe an… nu mă supăr.

Logănelu’ a ajuns şi el la un milestone (la 3 dimineaţa, revenind de la Peninsula):

Să bem!

PIZDĂ!

Am mers, am văzut, ne-a plăcut. Pentru mine, B’estfest nu a fost chiar ca B’estivalul, dar asta doar din cauza line-up-ului uşor mai subţire decât cel de anul trecut, dar a ieşit oricum mişto până la urmă. Voi pasta mai jos din review-ul scris de Mădă pentru cathartic, pentru că ne-au plăcut aceleaşi formaţii. Fireşte. Voi comenta şi adăuga de la mine cu italics.

Ziua 1

Fiecare km parcurs pana la Bucale a meritat din plin. Am pornit noaptea intr-un accelerat puturos rapid overrated si am ajuns dimineata intr-o caldura infernala la ceea ce se vrea a fi festivalul anului in Romania.

(more…)

e la 4 zile de ziua mea, dar la 1 an de când lucrez la fostul VDO, actualul Conti (trebuia să găsesc un intro pt post-ul ăsta întârziat). Şi am “sărbătorit” săptămâna trecută cu o nouă super-delegaţie în Germania. Adică ~750km de drumuri la majoritatea furnizorilor pentru următoarele proiecte. A fost foarte obositor, dar totuşi fain. Albert, colegul din Germania, s-a mai abătut un pic din drum să ne arate şi câte-o staţiune sau mănăstire, vremea a fost bună şi nu aşa călduroasă ca acasă.

Marţi am fost la ultima zi de bâlci (adică “Festivalul verii”) în Aschaffenburg. Fiind chicken din fire, nu m-am dat decât pe roată şi am jucat la o tombolă. Rollercoaster şi alte drăcii de genul nu gust. Dar am câştigat un discolight-breloc ca premiu de consolare la tombolă, şi am refuzat să intrăm la horrorshow ca să vedem “femeia vie care trăieşte fără cap” şi încă vreo 2 ciudăţenii. Artificiile de la final au fost excelente!

Şi-am prins finala Euro2008 la nemţi acasă iar Albert ne-a dus la un cort de bere cu terasă, unde vreo 500 de nemţi sperau să ajungă iar campioni europeni. N-a fost să fie, dar sunt foarte buni pierzători, considerând că locul 3 de la mondiale, împreună cu locul 2 de acum sunt adevărate performanţe.

Mai naşpa a fost joi, în Frankfurt pe aeroport, la întoarcere. Onor firma Carpatair a considerat de cuviinţă să lase un avion întreg să aştepte după 4 pasageri din Stuttgart, a căror legătură probabil n-au fost în stare s-o onoreze tot ei (Carpat) la timp. Aşă că am avut două ore jumate întârziere, sufiecient de mult încât să-mi ţâţâie curul că pierd trenul spre Bucureşti, pentru a ajunge a 2a zi la Bestfest. Şi despre astea, în următorul post…

Carpatair sucks!

Total nou: 57425 km.