20 November 2008
De azi nu mai am acces de la lucru pe cocalari.com! Probabil băieţaşii de la IT s-or fi simţit/regăsit.
Dar la problemele pe care le-am avut de-a lungul timpului cu ei (acces în reţea, soluţionări tardive sau incomplete ale problemelor, crack-uri, erori de logon, etc.), nici nu mă mir că ei consideră un asemenea site dăunător capacităţii de muncă. În altă ordine de idei, blogger.com e blocat, dar user.blogger.com pot fi accesate într-o veselie. Noroc că youtube e la liber! I rest my case…
De câteva lucruri m-am convins: IT-isul model consideră că firma stă în picioare exclusiv datorită mărinimiei sale. Este egocentric, nu are partener de viaţă de mult timp, nu cunoaşte realitatea din firma unde lucrează, încercând să-şi impună ideile de care doar Dijkstra ar fi mândru, face multă labă.
14 October 2008
Îmi place toamna. Îmi plac culorile, aromele din aer, fructele, zilele alea calde când te bucuri că poţi ieşi încă în tricou, fentând iarna încă o dată, sau atmosfera aia de început de an şcolar (nu, n-am uitat-o!). Şi îmi place la nebunie mustul proaspăt!
Flashback în anii ‘80: bunicii mei din Timişoara aveau în jurul casei 2-3 butuci de vie care făceau câteva zeci de kile de struguri negri în fiecare an. Erau din ăia buni, cu coaja groasă, doi sâmburi mari şi miez de consistenţa mucilor. Gustul era exceptional, n-o să-l uit ever!
Revenind, weekend-ul trecut am fost la Mădă (şi) ca să ajut la culesul viei. Ai ei au la grădină câteva rânduri serioase de vie, cu struguri de mai multe soiuri. Majoritatea sunt cei roşii pentru vin, apoi cei albi, şi câţiva butuci roşii şi albi cu struguri de masă. În total am cules sâmbăta trecută vreo 500kg de struguri, dar nu am reuşit în 5 să “rezolvăm” via. Mai rămăseseră strugurii pentru vin alb, care sunt răscopţi şi se scutură uşor din ciorchine, deci necesită atenţie sporită.
A fost o zi superbă de toamnă, caldă, liniştită, mirosind a natură şi, fireşte™, a struguri! Deci, un alt weekend reuşit şi relaxant. Acum, revenit în aglomerata şi uneori enervanta Timişoara, trebuie să pun la cale următorul milestone din viaţă: mutarea Mădălinei aici! Adică renovat apartamentul din care încă nu mi-au plecat chiriaşii, cumpărat aragaz, maşină de… vai mi-e rău deja! Sper să nu dureze prea mult!
Total nou: 65242 km.
4 October 2008
Consulatul German a organizat zilele astea, cu ocazia Zilei naţionale a Theutschlandului (lamulţani să trăiască!) o serie de evenimente mai mult sau mai puţin interesante, grupate sub titlul “Bega Boulevard“.
Cea mai amuzantă parte a fost cursa de raţe de plastic ţinută pe Bega, pe porţiunea din dreptul parcului de la Flora. Scopul final era strângerea de bani pentru renovarea fântânii din Unirii şi montarea de filtre de apă în şcolile din oraş, iniţiativă deşteaptă până la urmă.
De toată tărăşenia aflasem la lucru alaltăieri, când am primit un mail de la secretariat cum că primisem, prin tragere la sorţi, una dintre cele 200 de răţuşte cumpărate de firmă pentru a dona bani. Yaaay I won!, aşa că m-am prezentat în după-masa asta pe malurile Begăi să-mi urmăresc raţa.
Turned out they’d sold 6000 rubber duckies for charity. La 5lei/raţă s-au adunat ceva bani, plus cursa separată a răţuştelor sponsorilor, care au dat 1000lei pe fiecare raţă. Sper să renoveze fântâna cum trebuie!
Normal că raţa mea a venit în pluton, probabil pe locul 2000+, dar mi-a plăcut ideea cursei. A fost multă lume, chiar dacă ploua tare. Şi am mâncat un Weißwurst cu muştar din ăla de casă cum fac nemţii, o nebunie!
19 September 2008
Dacă aş putea să fug în fiecare weekend din oraş, aşa cum am făcut-o săptămâna trecută, cred ca micile căcaturi zilnice, precum traficul sau mizeria, mi s-ar părea… şi mai de căcat într-o ţară cu aşa mult potenţial, dar cu oameni posaci şi nepăsători.
Revenim: am fost la Geoagiu Băi. Mădă are un unchi acolo, care are, printre altele, şi o livadă de pruni ce trebuie debarasaţi de fructe în fiecare toamnă. Aşa că ea (Mădă, nu livada) a stat tot weekend-ul în vizită acolo, ca să ajute împreună cu părinţii ei. Eu m-am înfiinţat duminică pe la prânz pe o căldură mai degrabă de iulie, decât de mid-september.
Staţiunea arată bine, spre sincera-mi surprindere. Hoteluri renovate, viluţe, pensiuni, terase. Ştrandul pare curat, dar din păcate nu am apucat să fac baie. În schimb ne-am plimbat pe străduţe, prin pădure şi la băile romane. Habar n-aveam de ele, dar sunt vestigii foarte bine păstrate.
Apoi, ca să obosesc definitiv, Mădă m-a dus la cascadă. Nici de asta n-aveam habar! Dar e frumoasă şi abundă de vegetaţie cu “look” tropical. Dacă nu mirosea aşa tare a ape termale, chiar puteai să te imaginezi într-o ţară tropicală. Căldură şi umezeală era.
Am uitat să vă spun când am fost ultima dată la Geoagiu:
1987
Seara: maşină şi direcţia Timişoara. A urmat o săptămână liniştită, cu Mădă all day la mine şi Plai pe weekend.
Total nou: 64912 km.
Na c-am mai bifat un festival cu Mădă. De data asta, Plai din Timişoara.
Organizat în locaţia inedită din Muzeul Satului, festivalul cred că se doreşte a fi o alternativă la manifestările zgomotoase şi presărate din belşug cu pahare din plastic. E un eveniment mai mult cultural-artistic, decât muzical, dar tot la concertele din fiecare seară s-a înghesuit lumea.
Ziua 1
Am ajuns, cu Diana, Andrei, Mihai şi Ţeţe, imediat după ce începuseră să presteze cehii de la Alvik un jazz light şi chiar ritmat, pe alocuri. Solista mulatră e “condimentul” formaţiei, atât cu vocea, cât şi cu atmosfera. Foarte veselă şi vorbăreaţă, a povestit între piese cu lumea şi a încercat - cam degeaba - să învioreze publicul. Sound-ul formaţiei mi-a plăcut, dar, ca pe parcursul întregului festival, s-a simţit numărul mic de participanţi.
3 September 2008
Sau “Colegii mei vs Microundele”
La lucru avem câte o bucătărie la fiecare etaj al clădirii. Cu frigider, chiuvetă, maşină de spălat vase, cuptor cu microunde, mese, scaune, rafturi, dozator de apă şi geamuri. Cu jaluzele verticale.
Unii colegi nu au cuptor cu microunde acasă, şi acest fapt nu e deloc o ruşine. Şi nici nu mă aşteptam să ştie cum se foloseşte. Dar suntem o companie automotive, adică ingineri care, dacă nu au studiat la un moment dat teoria undelor (hai să zicem că s-ar putea să nu fi avut cursul), ar trebui să aibe măcar “simţul” proverbial al inginerului. Dar:
Azi la masă, un coleg şi-a introdus pacheţelul de mâncare în cuptor şi l-a pornit. La scurt timp am avut parte de scântei şi efecte sonore. Colegul se uita impasibil prin gemuleţ. Noi am sărit să apăsăm pe stop. Când am deschis uşiţa, din norul de fum am zărit prima dată o pungă în proces de topire, apoi un şerveţel arzând mocnit în interiorul ei. Acelaşi coleg a găsit soluţia: a suflat în şerveţelul care mocnea. Aşa că a ars mai departe. Până la urmă totul a fost OK… până şi-a scos respectivul sandwichurile din ambalajul sus-menţionat. Stupoare! Erau învelite în folie de aluminiu! Deci de aia am avut artificii… Ca să nu insist asupra mirosului deosebit care se răspândea prin bucătărie.
Am mai păţit ceva asemănător acu’ vreo juma de an, dar de data asta cu domişoara “front desk manager” care a vrut să-şi încălzească ciorba în acelaşi cuptor. Recipientul pentru ciorbă: borcan de 400ml cu capac de aluminiu, înşurubat strrrrâns ca pentru borcanele de gem. Am oprit-o la timp, altfel exploda mai ceva ca la Brainiac.
28 August 2008
Mulţi zic că e inutil/snobism să ai telefon cu cameră. Sau că pozele sunt de proastă calitate. Şi au dreptate. Dar când vine vorba de instantanee, sunt zee best: -pac!- l-ai scos din buzunar, shorcut key, click şi gata-i poza. Plus că, în ultimul timp, nici măcar n-au CCDuri aşa de slabe. Mici, da, dar destul de deştepte. Aşadar, noile poze cu noul meu telefon (da, trebuia să zic şi asta, doar scrie mai jos că mi l-am spart pe ultimul):
Braking News! Cad bombe!!! Fugiţi în munţi!!!!1one că noi mai povestim un pic cu bătrânica asta simpatică debilă despre cum a violat-o preotul “ei”…
Primăria oraşului de 5 stele (yea rite!) vă invită să daţi bani
cerşetorilor doar prin pieţe şi gări.
24 August 2008
E o comandă pe care o consider de bun simţ atunci când un site are linkuri care direcţionează spre alte www-uri. Şi îmi place să-o folosesc şi eu în blog, dar se pare că am omis acest aspect în ultimul timp. Îi muţumesc lui Mădă pentru avertizare şi mă scuz pentru nefolosirea instrucţiunii. Vă doresc clicăire plăcută în continuare, voi remedia problema post cu post!
20 August 2008
Note to self:
Dacă stai pe scaunul şoferului şi te întinzi după ceva de pe locurl dreapta-spate, trebuie să:
- te dai jos şi te plimbi un pic în jurul maşinii, doar e frumos afară;
- ridici cotiera în poziţia vericală, altfel telefonul din buzunarul drept al pantalonilor se va turti de partea inferioară (şi netapiţată) a cotierei. Altfel:
11 August 2008
Vara asta am avut concediu fragmentat în funcţie de festivalurile la care am vrut să merg cu Mădă. Dacă Peninsula şi B’estfest erau certitudini, Rock la Mureş şi Plai au apărut ca idei pe parcurs. Până la Plai mai e ceva, dar open-air-ul de la Periam Port tocmai s-a săvârşit, aşa că:
Rock la Mureş, ziua 2 din 2
(more…)
