Sau “carnaval”. O chestie tipic nemţească, unde exotismul evenimentului similar din Brazilia, sau eleganţa celui din Veneţia se transformă într-o beţie generală şi o ocazie pentru homosexuali să se lingă în voie pe străzi. N-am nimic cu ei/ele, dar e scârbos!

Dar ce am zis mai sus e valabil pentru Köln sau München. Chiar şi puâin mai la sud de Stuttgart e mişto. Dar aici a fost cam lăbăreală. Marea paradă a început la orele 13 şi a durat ceva mai puţin de două ore. Atracţii: moşi în cabriolete, câteva camioane dărăpănate, unele măşti faine… şi cam atăt. A… am prins şi nişte bomboane din mulţime (ceva obicei, mi-e lene să explic). Poze la secţiunea care este.

Avantaj: am avut marţi liber, special pentru tâmpenia asta. Aşa că am ieşit luni seara cu Simina şi două prietene de-ale ei într-un club. Media de vârstă: vreo 40, şi noi am contribuit simţitor la corectură! Din nou highlit-uri: un moş care a stat dezbrăcat toată noaptea (cică vine tot timpul acolo şi tot aşa e “înbrăcat”), muzică în general proastă, 2-3 travestiţi scârboşi şi libidinoşi, o negresă neagră ca noaptea (n-am mai văzut până acum; era neagră şi-n palme… dar foarte bună, frate!), alta, mai mulatră, dar pe prafuri :) şi Ralu, care a plecat acasa de vreo cinci ori, dar tot venea înapoi cu un pahar plin. :D

am avut de lucru precum negrii pe plantaţie, tractoarele pe ogoare sau deţinuţii la canal. Ier şi azi, de exemplu, am stat câte 12 ore la institut, dar nici restul săptămânii n-a fost mai lejeră. Dacă mi s-au băgat şefii la un proiect-fulger, cu termen de o săptămână şi volum de muncă pentru vreo lună, eu ce căcat să fac?

Dintre evenimentele săptămânii:

- Ocupat fiind, a trebuit să mănânc la cantina institutului (şi nu la universitatea din apropiere, unde mâncarea e muuult mai bună). Aşa că am asistat la o premieră gastronomică: parizer pane cu salată de cartofi fără oţet, la felul doi. Lămuriri: nemţii au un sortiment de parizer, “brânză din carne”, care se fierbe în cuburi mari şi se consumă ca fel principal. Dar pane n-a mai văzut ochi nemţesc până acum, chiar şi colegii mei se mirau. A avut un gust fix neutru, deci mi-a umplut doar stomacul.

- M-am tăiat cvadruplu la mână. În numele ştiinţei, fireşte! Şi deloc grav, de altfel. Parte a proiectului a fost să cumpărăm, fotografiem, descriem şi apoi distrugem ca să descriem mai bine toate tipurile existente de contoare de apă şi repartitoare. Partea cu distrusul a fost cea mai tare, pentru că m-am jucat cu bormaşine, ciocane, ciocane şi mai mari şi menghine greoaie. Am demolat tot ce mi-a stat în cale!

- Tot pentru acelaşi proiect de vis m-am sacrificat să iau maşina de firmă până într-un orăşel din “judeţ” ca să ridic un pachet. Maşina: seria 5 nouă :D, 2.0 diesel :|, combi automatic :(. Cam leneşă, dar tot am reuşit 170 în traficul de vineri după-masa ;) Handling beton, sportivă ca orice BMW, şiii… i-Drive-ul nou! Foarte, foarte mijto! OK, am greşit drumul cu ochii pe display, dar navi e dăştept şi n-am pierdut decât vreo 5 minute. Destul de multe butoane şi comenzi, electronică căcălău (dublă cacofonie, cred :D), de aceea şi faza tip “viţel -> poartă nouă”: am căutat vreo 10 minute volumul de la cd-player, ca să-l găsesc lăfăindu-se mare şi mândru pe volan. :) Aşadar, o excursie agreabilă.

- Tânărul Cristi a venit în interes de servicu prin Württemberg, cu Teo în interes de cumpărături :D, aşa că am fugit joi de la lucru să mă întâlnesc cu ei. Döner, alergat prin magazine, probleme cu serverul băncii mele. Dar ieşise soarele după câteva zile de ploi greţoase, aşa că a fost de-a dreptul relaxant să mă plimb cu copiii prin centru.

- Joc biliard din ce în ce mai prost.

Atât. Am şi nişte poze, dar mi-e lene acum. Şi am revenit la diacritice, ceea ce vă urez şi vouă!

Cred ca nu exista boala mai enervanta decat raceala/gripa! Nu esti suficient de praf sa stai in spital cu perfuzii, dar nici destul de sanatos ca sa te incadrezi in cotidian.

Imi curge nasul ca un robinet defect, tusesc (fumez in continuare, nici o problema!), dupa-masa mi-e un somn de parca as fi tras la jug trei zile; am si-o lista: “doxicilina – dupa mancare, altfel te doare burta. neoangin – 2x zi, nu mananci juma de ora. nu amesteci coldrex cu paracetamol. nu bei bea bixtonim din sticluta!”

Dar totusi nu stau acasa, ca m-as plictisi groaznic. Net pula, din cauza de laptop mort, talkshowuri cu rezumatul stirilor de la ora 5, emisiuni de gatit, teleshopping, Lassie si Jetix. Mai bine vin la lucru, socializez un pic, mai fac si ceva treaba, mai scriu un post aici… :D

Abia astept sa-mi treaca! Ma simt inutil si flasc. Suge rau de tot!

Stuttgart – Budapesta – Timisoara – Budapesta – Stuttgart: vreo 2200 km

sa  vedem… Total nou: 11.144 km. Cu “aprox” dar s-au adunat ceva

STG – TIM: 1237 km cu autocarul :|

Excursie la Surduc: vreo 200 km, plus inca cativa facuti de Andrei. Final destination: curu’ Daciei lu’ Pepe :D

Timisoara – Karlsruhe si-napoi (via Passau – cu hotel 4* pe malul Dunarii, ft mijto): 2610 km

inca 2 drumuri dus-intors Timi – Stg: vreo 4800; cu avionul e mai greu de estimat :)

Stg – Heilbronn: 110 km total

Timisoara – statiunea aia in Slovacia: aprox 1130 km plus drumurile pe-acolo spre partii, respectiv cel mai fain club din metropola Poprad.

Total: 21250 km, rotunjit.

Luna de cacat care a fost ianuarie 2007 s-a incheiat magistral cu o alergatura continua, garnisita cu iesiri nocturne-spre-matinale, toate astea intinse pe toata saptamana trecuta. Medie zilnica de somn: vreo 5 ore.

A trebuit sa stau la cozi ca sa-mi recuperez cardurile declarate pierdute imediat ce ma intorsesem din Slovacia. Am mai stat la niste cozi la politie, pentru buletin, in ciuda faptului ca am mers direct la ceva sef de-acolo, un vesnic ursuz si nemultumit care, la felul cum trateaza oamenii veniti la el in audienta, cred ca s-o fi antrenat in tinerete pentru postul de director de inchisoare. Macar am primit buletinul in 2 zile.

La permis a mers si mai repede. Mi-am facut fisa medicala in 5 minute:

- Citeste randul ala!

- R S 7 F 8… sau B?

- Urmatorul!

… sau: - Faceti, va rog, o genoflexiune (ma conformez). Multumim!

Concluzia e evidenta: sunt apt, chiar si dpv psihologic, pentru a-mi revendica actul pierdut. :) A fost gata in <24h iar oamenii au fost chiar prietenosi. Deci se poate!

Un mic record: am reusit sa dau 3 examene intr-o zi! :D Oricum, sesiunea-blitz a mers bine. Dar, impreuna cu umblaturile pentru acte, mi-a mancat cam toata saptamana. Nici nu ma mir ca vineri dupa-masa am picat la pat ca mig-ul. Si am tinut lumea un pic in suspans, ca ramasesem fara baterie. :-P

Concluzia: un Cuba Libre bun costa 8 lei in Bunker, se poate plati si in euro, la Galli in pub se monteaza in sfarsit sistemul de ventilatie, in d’arc nu prea-mi mai place si in 30 e fff scump. Abia astept sa ma intorc! :)