Ca să nu fac risipă de adjective, voi scrie direct “Olanda e cool”. Olanda e cool, poftim, am scris. Chiar dacă am stat foarte puţin, şi am văzut şi mai puţine, impresia e una savuroasă.

Pe străzi vezi oameni zâmbitori şi politicoşi, trotuarele sunt mai curate, clădirile mai estetice şi viaţa, în general, pare agreabilă. Abundenţa de bicicletele te face să crezi că vasul lor mamă ar fi naufragiat în vechiul port de pe Amstel.

Puţinele ore de promenadă de care am avut parte s-au transformat senzorial în zile-ntregi. Am devorat fiecare sunet, culoare sau textură, am inspirat mirosul inegalabil al străduţelor înguste din Amsterdam, am făcut slalom printre olandezi prietenoşi, biciclişti şi tramvaie în Rotterdam sau am băut o bere cu fanii portocalii. Adică am gustat un strop din splendorile oranje. Şi deja vreau să mă întorc!

Naţionala a făcut 0-0, dar eu am câştigat week-end-ul trecut! Micuţa excursie mi-a prezentat o ţară cosmopolită şi pestriţă, modernă şi amuzantă în acelaşi timp. Sunt convins că mai revin, dar data viitoare pentru mai mult de 30 de ore!

(poze)

Eu înţeleg şi respect libertatea presei, dar borala asta scrijelită pe hârtie de budă folosită nu pot s-o tolerez: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-03-22&id=217933 sau clic aici.

Cine dracu’ i-o fi pus ăstuia (Constantin Dinu, vreun copil din flori, spoit de Procuror după cine ştie ce serată literară) tastatura sub degete? Chiar nu verifică nimeni de la Ziua inepţiile scrie de colaboratorii lor? Un asemenea afront adus unui oraş întreg, unei instituţii de învăţământ de talia Politehnicii din Timişoara, unei echipe de fotbal înfiinţată în 1921, unui public sufletist, prezent în acelaşi efectiv atât sâmbătă în Centru, cât şi la acel 1-8 care a convins definitiv toată România de devotamentul fanilor viola, este intolerabil şi inadmisibil într-o ţară cu pretenţii occidental-europene! Bravo, mă, Ziua, te-ai făcut cu afişări pe site! Dar comentariile la articol de ce nu apar? Are 850 de afişări şi doar 11 comentarii? Să fim serioşi!

Îi doresc autorului, Constantin Dinu, un sincer herpes genital, alături de tradiţionalele urări de “Mori!”

Am ridicat duminică biletele pentru meci, deci sunt \:D/

Ne-au dat şi materiale promoţionale pentru preţul modic de 10 euro: una buc. pelerină galbenă de ploaie + una buc. eşarfă galbenă de pus la gât, ambele cu Bergămbir şi logo-ul FRF. Senzaţional :| Oricum, sâmbătă de la 21:30 o să fiu şi io live pe TVR, împreună cu Enăchescu şi Grădinescu!

Mă uit câte-o dată prin lista de membri ai forumului runzu, să văd ce oameni îşi pierd timpul pe site. Azi l-am găsit pe dăşteptul ăsta din Onesti/Bucuresti/Iasi, 21 ani, zodia chinezească: Bou. Care este. Tânărul s-a gândit să publice o broşură, sau două, cu creaţiile poeţilor de sub pământ (underground, frate!) care se balegă pe blogul lui public. Rezultatul: 3 posturi din 2005 încoace. Primul:

Chiar n-are rost să mă pronunţ. Formularea mi se pare departe de idealurile unui site literar. Postul nr. 2 e un link la youtube, şi al 3lea conţine un fel de jurnal al unui distrus care merge cu trenul şi se sinucide.

Vreau să văd şi eu editura care publică aşa ceva… a, scuze, nu se va ajunge la aşa o ruşine; materialul e insuficient. Din fericire! Cu acordul (sperat al) d-lui Istodor, îi urez lui Bogdan tradiţionalul “Mori!”

Chinezii sunt un popor umil. Aşa au fost educaţi şi nu-i pot condamna. Am voie, în schimb, sa privesc şi să mă amuz!

În clădirea unde locuiesc sunt vreo 20 de apartamente. Chinezii (studenţi în general) reprezintă vreo treime din chiriaşi. Au o mică gaşcă a lor, gătesc împreună, iau împreună autobuzul şi… cam atât. De după-masa, cand se întorc de la ce-or face ei prin oraş, şi până seara, ori se ascund prin camere, ori mişună prin bucătăria comună. Ceea ce n-ar fi rău, că am vecini nemţi mai încuiaţi ca ei. Nasol e că le pute mâncarea de-ţi pică părul din nas! Odată au scăpat praf de chili pe plita electrică. Intru eu vesel în bucătărie, când simt mă plesneşte cineva în moalele capului. Aşa mi s-a părut, cel puţin! Aerul nu numai că era de nerespirat, dar puţinele molecule de toxine care-au apucat să mi se lipească de nări, au reuşit s provoace şi să amplifice stări nemaiîntâlnite de un muritor de rând ca mine. Am crezut concomitent că ameţesc, mă sufoc, înghit un pahar de tabasco, îmi prind unghiile în menghină… am strănutat, am plâns ca o bocitoare şi am tuşit până mi s-au dilatat corzile vocale. Bătând în retragere, le-am zis una de morţi şi sărbători legale şi am fugit la aer. Bucătăria a fost impracticabilă vreo două ore.

Unul dintre ei, prof. dr. cică, e probabil cea mai scârboasă persoană pe care-am văzut-o în ultimul timp. Pe lângă evidentele probleme cu igiena, tovarăşul are o afecţiune cronică la gât care-l face să horcăie ca un tbcist, să tuşească greţos ţi să scuipe pe unde apucă. Evident că mâncarea gătită de el pute cel mai tare, lucru ce nu-l împiedică să mormăie ceva muzică pe limba lui, bineînţeles doar când nu se-nneacă-n tuse.

Dar să nu credeţi că micuţii cu ochii traşi în şliţuri orizontale nu se distrează! Ohooo, mare atenţie când o pun d-un bairam, uitaţi-vă atent, s-ar putea să-l rataţi. Cum de? Păi simplu! Par egzamplă: Revelionul chinezesc. Mare ocazie de chef, clar pentru toata lumea. Şi scumpii mei vecini au lăsat impresia c-or să dărâme cartierul: s-au dublat la număr, au excelat o zi întreagă în prepararea de balegi comestibile, au cumpărat băutură (aproximativ o bere de persoană), au pus masa, au adus un platoaş, o atenţie, o măslină, şi… pula! Anul porcului a început pentru ei cam ca porcu’! S-au aşezat toţi la masă, au mâncat, au băut, s-au strâns în jurul uni laptop şi au ascultat ceva de genul şlagăre de-ale lor. Tragic a fost când şi-a făcut efectul bruma de alcool pe care-au înghiţit-o. De la clasicul şi enervantul şuşotit (din ăla ce-ţi provoacă reacţii precum: “vorbiţi în pula mea mai tare, sunteţi într-o ţară liberă!”) au ajuns să acopere televizotul cu glăscioarele lor firave şi cristaline. TV dat la maxim! Lovitura de graţie a venit când au început să se lălăie cu toţii în ritmul lălăielii ce curgea bleg din boxele minuscule ale laptopului! Minoritar printre minoritari, mi-am introdus coada între picioare şi-am plecat în cameră. Ce-i prea mult e de-ajuns!

Aştept cu nerăbdare noi întâmplări din lumea gălbiorilor. Până atunci, un hip-hip-ura pentru meniurile în engleză din restaurantele chinezeşti!

Doriţi s-o luaţi la stânga? Halt! Doar nu credeaţi că-i aşa simplu?