Am observat că în categoria asta a blogului, doar calculez distanţe şi scriu pe scurt despre impesiile pregnante de pe drumurile amintite, aşa că azi mă lungesc un pic şi mai bag nişte megapixeli.

- Timişoara – Cluj: 650km spre my dear  : X

Super weekend! Quality time with my darling, no stress, no worries. Mă relaxez şi deconectez de fiecare dată când o văd. Sâmbătă ne-am învins lenea şi am ieşit şi cu Cosmin – vărul Mădălinei – să vedem “Festivalul luminilor”, adică un târg mai diferit, organizat seara în parc. The catch: ONGurile expozante au avut la dispoziţie 8000 de lumânări pentru a-şi face reclamă, aşa că s-au întrecut în desene cu lumină:

Am făcut şi o poză de oameni fără griji, îmi place cum am ieşit toţi:

I want more days like these!

- TSR – Babenhausen: vreo 2600km dus intors, cu tot cu mini-ieşirea (cu trenul, v. poza) la Auschaffenburg:

Am mers cuminte toată săptămâna la training, am făcut cumpărături ieftine şi bune, am subtilizat un mobil pe firmă ca s-o sun pe Mădă şiiiii… am mâncat la chinez. Nimic deosebit, în afară de fortune cookie:

Aştept! Voi fi îngăduitor cu voi, supuşii mei! Now get your bitchasses back to the kitchen… and make me some pheeeeey!!!

Total nou: 44106 km

Brad – check, sarmale, porcării, piftie, salate, ciorbe – check, decoraţiuni mai mult sau mai puţin chicioase – ckeck, beculeţe – check, zăpadă – aproape check, dar la Timişoara nu prea ninge în general. All set? Nici pe departe, mai lipseşte draga mea Mădă. Şi dacă ar fi lângă mine zilele astea, toate chestiile enumerate mai sus ar trece pe locul 14!

Am găti amândoi doar ce ştim să facem (cu cartofi pai, fireşte!), am decora un brad mic cu ciudăţenii artsy cumpărate de prin magazine de la mezaninele clădirilor vechi, am sta cuibăriţi la căldură şi ne-am uita la filme vechi, am ieşi să ne murdărim bocancii prin cei 3cm de zăpadă cu mâzgă, am fugi 2 zile la munte doar ca să ne bucurăm de mirosul de foc din sobă şi de vinul fiert à la Mădă, ne-am îmbrăţişa şi peria toată ziua.

Până atunci, mai sunt câteva zile până ne vedem. Şi ceva timp până să înceapă mass-production la teleportoarele de buzunar. Dar mai avem suficiente vacanţe de Crăciun în faţă, aşa că mă gândesc la ele ca să nu mă gândesc toată ziua la tine, dar tot cu tine aş împodobi bradul, aşa că tot la tine mă gândesc, şi-mi place că-s aşa. Abia aştept să ne vedem!

Taguit de Mădă, să vedem ce listă de cadouri aş putea face. Dragă d-le M. Crăciun!, anul ăsta îmi doresc să mai am parte de un Crăciun ca în copilărie, când ştiam că exişti (no offense, Moşule). Vreau să scriu o scrisoare ca asta, cu carioci colorate pe coli dictando, unde să cer aşa: o maşinuţă de poliţie, nişte soldaţi şi indieni, un joc scrabble cum am văzut la vecini, şi dulciuri. Şi vreau să abordez lucrurile mai mult cu seninătatea copilului de mai demult, care nu se crampona în detalii sau se încăpăţâna mai mult de cât era cazul.

Până atunci, Moşule, îmi doresc şi voi încerca să-mi găsesc următoarele: un hanorac cu glugă şi fermoar (mă mulţumesc şi cu o bluză de trening adidas cu logoul vechi), nişte recipiente pentru ceaiuri, ca mai nou experimentez tot felul de combinaţii de plante uscate, abonamente pe CFR cu sistem de bonusuri pentru clienţi fideli, clăpari noi (deşi nu prea cred că reuşesc). Şi dulciuri, as usual. Multe dulciuri: saloane zaharisite, toblerone şi banane, praline şi bomboane cu lichior de ciocolată!

tagu pică pe: Miţul şi mtX.

Un fel de “ZZZ – Judgement of the Ni-Mh Legion” sau “Thunderbolts of Excrutiating Death 3”

Made in China, fireşte! :D

Mi-a ajuns între timp maşina. Da, sunt mândrul posesor al unui Logan 1,4 cu de toate, cu care am făcut deja şi clasicii

kilometri şi pe care l-am şi zgâriat. Să ştie cine-i şefu’! Dar asta, în alt episod. Azi mă voi concentra pe restul operaţiunii de achiziţionare a “bolidului”. Care, până la urmă, a fost mult mai puţin balcanică decât mă aşteptam. Bineînţeles că mi-am depăşit bugetul cu câteva milioane, normal că am stat şi pe la cozi, dar faptul că maşina a ajuns cu vreo 2 săpămâni mai repede, sau că am primit prompt creditul auto (în ciuda contractului meu de muncă ciudat) mă face să uit partea nasoală a întregului tam-tam cu cumpărarea maşinii. Şi da, sunt bucuros că am în sfârşit ceva al meu!

Dar să nu uităm de distracţia de după: taxa de primă înmatriculare. 160 euro cu care puteam să fac orice altceva plus o alergătură zdravănă din ghişeu în ghişeu prin clădirea Finanţelor. Funny thing is: ştiam exact cât e taxa, aveam banii, dar a trebuit să merg cu cartea de înmatriculare la o tanti care-mi calcula “oficial” taxa, apoi am stat la aceeaşi coadă cu TOŢI cei care aveau de plătit ceva statului. Inclusiv cu reprezentanţii persoanelor juridice. La o casă. Aşa că, la recalcularea impozitului pe 2007 vreau să primesc înapoi de la stat şi cele 1,86 ore din viaţă irosite aiurea!

Începe să-mi placă drumul cu trenul TM-CJ. Scaune comode, căldură, ţigară la Arad şi Oradea, 5 ore şi-s la Mădă. Easy!

Total nou: 40856 km

Micile bucurii ale călătoriei:

- în săjata albastră există şi se foloseşte un sistem gen interfon de la conductor spre pasageri, prin care cel dintâi îi anunţă pe ăialalţi ce gară urmează, după formula “Stimaţi călători, urmează staţia X cu peron pe partea ţ”. Duminică, domnul a fost mai comod şi s-a rezumat la un anunţ prescurtat (“X cu peron pe partea ţ”) care, în localitatea mea preferată de pe traseu, a devenit chiar comic: “Sînt Ana cu peron pe partea dreaptă” :)

- Metro din Oradea are cea mai economicoasă siglă luminoasă. Cred că nu merg nici jumate din neoane, drept urmare, seara se poate citi din depărtare ceva de genul ME’F ]. Bravos, bă!