dar am nimerit într-o furtună de zăpadă, aşa că am măncat la Crivaia o ciorbă şi am făcut poze pe baraj la Văliug:
deci alţi 260 – 270 km.
Apoi am fost în delegaţie, la Babenhausen, cu pit-stop de cumpărături în Frankfurt, cu întoarcere pe ocolite prin München, ca să ajung la examene:
alţi ~2800 km.
Şi chiar dacă trebuie să fac multe drumuri, cel mai plăcut e acela care mă duce la draga mea. De-obicei câte 650 km.
Total nou: 49576 km.
Marţi mi-am luat adio de la primul meu calculator. Încă funcţional, bătrânul a fost dus până la urmă la un depozit de electronice, pentru a fi dezmembrat ecologic.
Dacă stau să mă gândesc bine, primul meu calculator a fost de fapt prea performant! Am ratat era romantică a x86-lor cu DOS şi eventual win3.1. Când s-au hotărât ai mei să-mi cumpere PC, am primit direct un Pentium1 (rumoare în sală). Da! avea 150MHz, hard de 1G, 64 RAM, chiar şi CD-ROM!!! Pe parcurs a primit dublu de rami, hard mai mare şi un CD-R de 50x (audienţa e stupefiată).
Eu am început direct cu Win95, Office şi Norton Commander, am jucat pe compu’ meu Red Alert şi Duke3D, după ce-mi făcusem thorough training pe PCurile “mai slabe” ale prietenilor şi în reţeaua de la şcoală. Terminasem deja Doom şi Wolfenstein pe calculatoarele altora, ştiam să dau arj x -a, trecusem de cd.. şi puteam să introduc formule in excel.
Înainte de P1 avusesem doar un CIP programabil cu casete audio. Pe care încă nu am reuşit să-l arunc. I guess that’s my actual first PC :P May P1 R.I.P.!
Ieri am avut programare la controlul oftalmologic periodic, aşa cum îi şade bine unui purtător cuminte de ochelari pentru citit/belit ochii-n monitor. Singura chestie e că depăşisem cu câteva luni termenul şi doar uşoara durere de cap m-a forţat să caut telefonul cabinetului în agendă. A, ca o nimica toată, aveam şi ochii atât de uscaţi uneori, că mă usturau la clipit. Aşadar, contol periodic a fost să fie!
Normal că am ajuns la ora programată, dar a trebuit să aştept vreo 35 min să intru la d-na doctor. Irelevant acum (pe moment înjuram întrebându-mă de ce se haloşesc medicii să-şi supraaglomereze cabinetele private), important e că doctoriţa mi-a măsurat dioptriile, s-a uitat la ochelarii mei şi m-a întrebat câţi ani am. “… 25?” am răspuns îngrijorat.
Cică mi-s obosiţi ochii şi dau în miopie din cauza asta (dr: -1,25 st: -1,00), în condiţiile în care ochelarii sunt de +0,5 şi +0,25! După ce a înjurat retoric toate calculatoarele şi neoanele din lume, m-a rugat să stau vreun sfert de oră cu ceva picături în ochi, ca să-mi dilate pupilele pentru un nou set de măsurători.
Inutil să adaug că eram cu maşina, iar după sfertul ăla de oră vedeam doar forme blurry mişunând prin jurul meu! Oricum, au ieşit mai bine dioptriile a 2a oară, dar am primit un tratament pe 3 luni, după care trebuie să mă prezint din nou pentru evaluarea finală. Om vedea…
De condus spre casă, am condus cu 35 km/h (cred, că nu vedeam decât luminiţe portocalii pe bord) iar cina mea a constat din pete portocalii pe fundal ocru-gălbui, but it tasted alright. Am văzut şi vreo 10 min dintr-un meci: Petele Galbene vs Petele Albastre. Pe fundal verde, se-nţelege! Au câştigat albaştrii, zice-se, dar eu aveam deja TVu oprit şi vorbeam la telefon formând numere din memorie. E ora 9 seara, noapte bună!
Cam asta a putut formula un grohăitor biped la kissfm: “De la Numaiştiucum, antrenoru de şmecheri, pentru Calu, să calce butonu de panică la bemveu să ajungă mai repede la gagica lui”
I rest my case.
S-a ţinut marţi la lucru, dar nu credeam că va fi aşa serios. După ce a sunat alarma, au ajuns 2 ambulanţe şi 4 maşini de pompieri, şi chiar repede, după mine. Au fost şi răniţi virual, pe care i-au cărat voluntarii pe targă şi apoi au demarat în trombă cu ambulanţa.
Noi am plecat la pizza :D
