Îmi place toamna. Îmi plac culorile, aromele din aer, fructele, zilele alea calde când te bucuri că poţi ieşi încă în tricou, fentând iarna încă o dată, sau atmosfera aia de început de an şcolar (nu, n-am uitat-o!). Şi îmi place la nebunie mustul proaspăt!

Flashback în anii ’80: bunicii mei din Timişoara aveau în jurul casei 2-3 butuci de vie care făceau câteva zeci de kile de struguri negri în fiecare an. Erau din ăia buni, cu coaja groasă, doi sâmburi mari şi miez de consistenţa mucilor. Gustul era exceptional, n-o să-l uit ever!

Revenind, weekend-ul trecut am fost la Mădă (şi) ca să ajut la culesul viei. Ai ei au la grădină câteva rânduri serioase de vie, cu struguri de mai multe soiuri. Majoritatea sunt cei roşii pentru vin, apoi cei albi, şi câţiva butuci roşii şi albi cu struguri de masă. În total am cules sâmbăta trecută vreo 500kg de struguri, dar nu am reuşit în 5 să “rezolvăm” via. Mai rămăseseră strugurii pentru vin alb, care sunt răscopţi şi se scutură uşor din ciorchine, deci necesită atenţie sporită.

A fost o zi superbă de toamnă, caldă, liniştită, mirosind a natură şi, fireşte™, a struguri! Deci, un alt weekend reuşit şi relaxant. Acum, revenit în aglomerata şi uneori enervanta Timişoara, trebuie să pun la cale următorul milestone din viaţă: mutarea Mădălinei aici! Adică renovat apartamentul din care încă nu mi-au plecat chiriaşii, cumpărat aragaz, maşină de… vai mi-e rău deja! Sper să nu dureze prea mult!

From Cules de struguri

Total nou: 66230 km. (cu 2 drumuri consecutive TM-Târnăveni numărate)

Consulatul German a organizat zilele astea, cu ocazia Zilei naţionale a Theutschlandului (lamulţani să trăiască!) o serie de evenimente mai mult sau mai puţin interesante, grupate sub titlul “Bega Boulevard“.

Cea mai amuzantă parte a fost cursa de raţe de plastic ţinută pe Bega, pe porţiunea din dreptul parcului de la Flora. Scopul final era strângerea de bani pentru renovarea fântânii din Unirii şi montarea de filtre de apă în şcolile din oraş, iniţiativă deşteaptă până la urmă.

De toată tărăşenia aflasem la lucru alaltăieri, când am primit un mail de la secretariat cum că primisem, prin tragere la sorţi, una dintre cele 200 de răţuşte cumpărate de firmă pentru a dona bani. Yaaay I won!, aşa că m-am prezentat în după-masa asta pe malurile Begăi să-mi urmăresc raţa.

Turned out they’d sold 6000 rubber duckies for charity. La 5lei/raţă s-au adunat ceva bani, plus cursa separată a răţuştelor sponsorilor, care au dat 1000lei pe fiecare raţă. Sper să renoveze fântâna cum trebuie!

Normal că raţa mea a venit în pluton, probabil pe locul 2000+, dar mi-a plăcut ideea cursei. A fost multă lume, chiar dacă ploua tare. Şi am mâncat un Weißwurst cu muştar din ăla de casă cum fac nemţii, o nebunie!

From Bega Boulevard – cursa răţuştelor