Am fost să votez până la urmă şi, în ciuda ameninţărilor postate înainte, am votat “normal”. Adică am pus câte o ştampilă validă pe fiecare dintre cele două buletine, alegând două persoane care mi s-au părut mie competente şi reprezentante pentu judeţul meu. Deoarece alegerile astea sunt orice, dar numai uninominale NU, am evitat partidele mari (primele 5-6 poziţii din buletin) şi am căutat oameni care mi-au inspirat încredere.

Nu am votat spontan, ci calculat. Am stat câteva zile pe net să citesc despre canditaţi şi am făcut o decizie în cunoştinţă de cauză. Sper că au făcut şi restul românilor la fel! Sper degeaba, dar mai am câteva ore de speranţă, până la publicarea rezultatelor.

Celor câţiva care mai dau pe-aici le recomand călduros să treacă pe feed-ul nou al blogului, pe feedburner adică. Se pare că sunt mici probleme din cauza versiunii vechi de wordpress pe care o folosesc, şi nu cred c-aţi vrea să rataţi vreo noutate de la je :P

Notă: Nu vă bazaţi momentan pe RSS feeds de la comment-urile fiecărui post; nu merg, din câte îmi dau seama, nici nu ştiu dacă vor merge şi, mai mult, dacă le folosea cineva.

Mai sunt câteva zile până la votul uninominal. Primul de acest fel în ţărişoara noastră… Da, u-ni-no-mi-nal, şi pentru domnii nelămuriţi din fund! Cum ce-i aia? Păi să vedeţi: ăăă hopaaa. Sincer, nu prea ştiu. Şi nici nu-l înţeleg. Am încercat să mă documentez online, dar nu am priceput mare lucru. Ştiu din ce colegiu fac parte candidaţii pe care voi putea să-i votez, ştiu şi care sunt aceştia, dar n-am idee ce s-a schimbat.

Pe liste vor fi tot Gheorghe Popescu – PSD sau alt Icsulescu – QŢK. Plus reprezentanţii minorităţilor. Nu ştiu pe ce criterii vor ajunge în parlament şi consider că explicaţiile oferite sunt stufoase sau chiar greu de găsit.  Pentru mine va fi simplu duminică: voi merge, deoarece absenteismul nu e o soluţie, şi voi vota ori candidaţii ecologişti (deci nu uninominal, ci pe partid), ori voi ştampila peste tot buletinul, în semn de protest. Mai văd până atunci.

Între timp, găsesc acest minunat flyer în poştă:

(mai departe…)

Ori blogul meu este foarte popular printre ITiştii de aici, ori pur şi simplu tinerii se joacă după bunul plac cu drepturile de acces. Azi văd că merge site-ul. Să vedem cum evoluează disputa…

De azi nu mai am acces de la lucru pe cocalari.com! Probabil băieţaşii de la IT s-or fi simţit/regăsit.

Dar la problemele pe care le-am avut de-a lungul timpului cu ei (acces în reţea, soluţionări tardive sau incomplete ale problemelor, crack-uri, erori de logon, etc.), nici nu mă mir că ei consideră un asemenea site dăunător capacităţii de muncă. În altă ordine de idei, blogger.com e blocat, dar user.blogger.com pot fi accesate într-o veselie. Noroc că youtube e la liber! I rest my case…

De câteva lucruri m-am convins: IT-isul model consideră că firma stă în picioare exclusiv datorită mărinimiei sale. Este egocentric, nu are partener de viaţă de mult timp, nu cunoaşte realitatea din firma unde lucrează, încercând să-şi impună ideile de care doar Dijkstra ar fi mândru, face multă labă.