, şi anume de sărbători. Nu sunt de acord cu el. N-o să cumpăr niciodată cadouri de Sf. Valentin, n-o să mulţumesc pentru ce am primit, iar mască de Halloween mi-am pus doar după ce m-am îmbătat. Ceea ce ne duce la subiectul postului prezent:

Dacă sărbătorile împrumutate se referă la băutură, accept totuşi trocul, iar St. Patrick’s Day e ocazia perfectă pentru a bea. Zic şi eu ca un n00b care mi-s, că n-am fost in Irlanda, dar am auzit c-ar fi mari beţivi locuitorii acestei verzi şi muzicale ţări.

Notez aici că a trecut nepermis de mult timp de când nu m-am mai mucit în timpul unei săptămâni lucrătoare, şir nefast pe care l-am întrerupt ieri cu Guinness şi Tullamore. Dacă mă gândesc bine, am dat la început şi scuza jenantă că “beau numa nişte bere că mă trezesc mâine devreme”. Dimineaţă mi-am amintit că stingeam şotu de whiskey cu bere. Trist e ca am futut o grămadă de bani nervi neplănuiţi pe apartament, dar asta e din nou o scuză discutabilă, în limita în care îţi pui de-o parte bani pentru băutură.

A fo’ mişto până la urmă, am primit tot felul de chestii promoţionale verzi (papiion, cravăţi, vestă, pălărie dă leprikon) pe care le-am purtat voios cu toţii şî ne-am pozat cu elele. Apoi am mai băut, am jucat darţ, unde Mădă a câştigat primul ei meci şi a ieşit de vreo coişpe ori pe II, am mai băut, ne-am hlizit şi am pus ţara la cale.

Taxiul deja se învârtea cu mine, dar eu mă/ne vedeam în excursie la Barcelona şi în public la AC/DC. Cum spuneam, ţara la cale. Să vedem numa’ dacă ne rămân bamii.

Nu vreau să mai port verde, un timp măcar.