Constatam nu demult că blogul ăsta nu a fost niciodată cu mult mai mult decât unul de călătorii şi poze. Ceea ce nu e rău, pentru că asta am şi vrut iniţial: să dau paste unei poveşti gata scrise atunci când mă întreabă lumea “Bă, cum a fost acolo?”. Dar ca să ajung “acolo”, trebuie să am bani. Timp îmi fac, dar bani trebuie şi dacă mergi cu naşu’ pe personal.

Partea tristă e că pişatu’ ăsta de criză chiar ne-a afectat. De fapt mai mult pe Mădă, că eu am avut chiar o mărire prin ianuarie, dar ea lucrează pe gratis de 6 luni de când e în Timişoara. A încasat doar 300 lei şi 150 euro, şi nu pot să spun că a frecat menta! Drept urmare, întreţinerea, facturile, mâncarea, micile şi marile retuşuri la apartament (inclusiv centrala ce stă să vină), banii de ţigări şi băutură, de benzină, de căcaturi utile prin casă la care nu te-ai gândit vreodată că ar trebui să le cumperi, dar le simţi nevoia când lipsesc, toate astea şi diverse alte cheltuieli neprevăzute ne-au înghiţit şi ultimul leuţ pus de-o parte, baş c-am mai luat câteva zeci de milioane “împrumut” de la ai noştri, pentru electrocasnice, sau pur şi simplu să plătim facturile scadente.

Anul trecut pe vremea asta nu credeam c-o să mă plâng de bani. Stăteam la ai mei, mâncam cu ei, dar cheltuiam doar din salariu şi îmi ajungea să mă simt bine. Mi-am cumpărat din banii mei şi comp nou sau tv, îmi plăteam mobilul, benzina, ieşeam în oraş sau plecam prin excursii, mergeam la Mădă cât de des apucam. Acum am făcut alegerea logică şi fericită de-a ne muta împreună, şi e foarte mişto! Doar că devine deprimant când ajungem să mâncăm fiecare cină tot la ai mei, să împrumutăm bani pentru facturi, să rămânem peste weekend în casă.

Totuşi, avem un sistem foarte interesant de priorităţi: nu renunţăm la tot ce ne place. Continuăm şă ieşim la beri, chiar dacă mai rar, mai mergem la festivaluri, chiar dacă nu la toate la care ne-am propus, facem câte o excursie, chiar dacă nu am profitat de toate reducerile şi ofertele peste care am dat. N-a fost greu să procedăm aşa; un calcul simplu ne arată oricând verde-n faţă că nu avem de departe resursele necesare pentru a renova şi mobila apartamentul complet, pe gustul nostru (poate nici motivaţia, având constant în minte şi varianta ţărilor mai calde, dar asta e altă poveste), aşa că am ales operaţiunile urgente şi am încercat să le rezolvăm pe alea, ca să ne putem organiza cât de cât cheltuielile. Nu a ieşit chiar cum am estimat, dovada că de vreo 3 luni suntem pennyless deja la o săptămână după ce-mi intră salariul, dar am rezolvat, în mare, treburile urgente din casă.

Dacă terminăm cu centrala până în seprembrie şi cumpărăm un frigider nou, mă declar mulţumit. Tot ce-am modificat sau înnoit a fost pe criteriul financiar Ce economii pot să fac dacă iau un din ăsta nou? Simplu: întreţinere mai mică de la centrală şi izolarea dormitorului, energie mai ieftină cu aparatură nouă, confort în plus cu patul nou, şi restul de briz-brizuri musai-necesare. În rest, am terminat-o cu cheltuielile pe 2009! Mai la toamnă mă pun să zugrăvesc dormitorul (momentan e la amorsă, după izolare) şi schimbăm tot aici prizele, lustra şi întrerupătorul. ATÂT! Apoi aştept să mă împiedic pe stradă de un sac cu galbeni.

Aşa că planul nostru de criză e oarecum în grafic. Doar că nu avem bani. Şi ieşim la beri sau concerte. Săptămâna trecută la Peninsula* şi acu’ două, o zi la Gărâna Jazz**. Nu pot să stau în casă forevăr doar ca să pun 50 de le de-o parte! Nu pot! Altfel te întorci luni la lucru după un weekend în care te-ai simţit bine. Iţi vine să-ţi bagi mai puţin pula-n ea de situaţie căcăcioasă, rămâi optimist şi aştepţi mai calm luna care se termină totuşi cu bani la tine în buzunar. Va fi mai bine, nici nu-mi fac griji! Or să treacă lunile astea, poate anul, dar o sa avem şi noi banii noştri. PLus că suntem norocoşi: avem viaţă socială, nu stăm în chirie, avem maşină (în rate, ce-i drept), e bine. De fapt, par chiar ipocrit că mă plâng acum, dar e prima dată când păţesc în mod repetat să nu am nici bani de pâine în casă, şi datorii serioase, aşa că am tot dreptul să mă panichez. Dar mă obişnuiesc şi nu spun la nimeni. Trece şi se rezolvă, optimist am fost tot timpul!

* şi ** le voi povesti în postul următor, că ăsta deja se-ntinde!

Băi deci te doare mintea care este, şi anume răsfoind un ziar de anunţuri. Mi se pare incredibil ce pot să ofere sau să caute românaşii! Bine, nici ce căutam noi nu e chiar mainstream – service pentru maşini de cusut - dar tocmai ciudăţenia căutată ne-a dus prin paginile mai obscure ale ziarului, un fel de B-sides ale publicităţii absconse, cu categorii exotice dintre care am făcut următoarea compilaţie de real succes mediatic pe canalul virtual de teleshopping al 0tv. S-o luăm pe categorii:

• Pierderi

Am pierdut şi eu un portofel care avea breloc, culoare maro, personalitate, abonament la sală şi o gaşcă de prieteni-portofeli. Avea şi bani că muncea 9-5 săracu’. Dacă îl găsiţi cu numele Dezideriu Fornăchescu, bine, dacă nu, nu. Sunaţimă oricum, cost 8 EUR. Nu ştiu exact ce, dar face 8,- €. Mai am şi un frate, promoneu, cu recompensă foarte mare pe cap. Cam la fel de mare, cât ar costa refacerea actelor ălora.

(mai departe…)

Pauză de ţigară acu’ 5 minute, cu colegii de birou. Se fumează afară, frig, ninsoare viscolită, miros acut de fum pe haine. În timp ce ne zgribuleam ca oile în jurul scrumierei, îl abordează tipa de la poartă (Front Desk Manageriţa, por favor! :-j ) pe un coleg:

- Vii, te rog, să te întreb ceva?

Noi ne dăm coate şi zâmbim cu subînţeles, ăsta face un pas spre ea şi:

- Da, ce-i?

- Auzi, cam câţi chilometri sînt până-n Italia?

Noi devenim brusc serioşi şi atenţi. Colegul, cu o faţă de până-unde-şi-de-ce?:

- … ă nu ştiu… (şi zice un număr la nimereală, nu am fost atenţi, urmăream cu toţii “concentrarea” de pe faţa ei, în timp ce continua)

- Păi mi-ar ajunge un plin de benzină şi un plin de gaz?

Eu am pufnit în râs şi m-am întors cu spatele la scenetă, colegii aşijderea. Ca să ce? ne întrebam deja. Cel interogat se abţinea eroic:

- … ă acum depinde ce maşină ai, unde vrei să…

- [cu o privire triumfătoare pe meclă] Cielo!

Mi-am stins ţigara şi am intrat înapoi la căldurică râzând cu poftă. O duduie cucereşte Italia cu o canistră de benzol şi una de GPL!

“Nicolae şi Elena Ceauşescu in Moldova şi Deltă în vara lui 1976″

© „Fototeca online a comunismului românesc”, [Fotografia #F018]

Recunoaşteţi papagalul pe care l-a votat toată România de 3 ori după ’89? Aşa am scăpat noi de comunism? Să moară încet şi dureros toţi activiştii şi susţinătorii ideii tembele conform căreia “înainte era mai bine”!

Prim ministru pentru încă vreo săptămână, Tăriceanu a dat din plin cu doctrina liberală în populaţie acum, pe ultima sută de whiskey metri. Astfel au răsărit două ordonanţe de urgenţă, după cum urmează:

Caldă - a triplat taxa de primă înmatriculare* pentru hârburile aduse de peste graniţe! Lucru cu care, uitânu-mă pe şoselele patriei, nu pot fi decât de acord. Românii se cacă pe ei să-şi facă rate de 10 ani la o maşină nouă, dar preferă să conducă deşeurile Vestului. Plus poluarea rezultată… o minunăţie. A! Pentru maşinile noi nu se va mai percepe această taxă şi prima de casare a crescut de la 800 la 1000 euro, lucru îmbucurător, de altfel.

Rece - Sec şi fără motiv s-a sistat mărirea pensiilor care trebuia să intre în vigoare fix din decembrie. Ăsta a fost un lucru mârşav dar, cum spuneam, pur liberal. Luat în tandem cu refuzul măririi salariilor pentru profesori, va lăsa un gust amar celor afectaţi de aceste măsuri. Apropos, medicii când vor avea salarii decente, ca să nu se mai demită aşteptând deja din reflex micile “atenţii”?

* sau cum i-o mai zice. Măsura e valabilă pentru maşini de la Euro3 în jos, bineînţeles selectiv – cu cât e maşina mai veche. Dar majoritatea maşinilor din categoria asta “valorează” acum mult mai mult la aducerea în ţară.

Mulţi zic că e inutil/snobism să ai telefon cu cameră. Sau că pozele sunt de proastă calitate. Şi au dreptate. Dar când vine vorba de instantanee, sunt zee best: -pac!- l-ai scos din buzunar, shorcut key, click şi gata-i poza. Plus că, în ultimul timp, nici măcar n-au CCDuri aşa de slabe. Mici, da, dar destul de deştepte. Aşadar, noile poze cu noul meu telefon (da, trebuia să zic şi asta, doar scrie mai jos că mi l-am spart pe ultimul):

Braking News! Cad bombe!!! Fugiţi în munţi!!!!1one că noi mai povestim un pic cu bătrânica asta simpatică debilă despre cum a violat-o preotul “ei”…

Primăria oraşului de 5 stele (yea rite!) vă invită să daţi bani
cerşetorilor doar prin pieţe şi gări.

Note to self:

Dacă stai pe scaunul şoferului şi te întinzi după ceva de pe locurl dreapta-spate, trebuie să:

- te dai jos şi te plimbi un pic în jurul maşinii, doar e frumos afară;

- ridici cotiera în poziţia vericală, altfel telefonul din buzunarul drept al pantalonilor se va turti de partea inferioară (şi netapiţată) a cotierei. Altfel:

[13:46] miţul: ba
[13:46] miţul: sunt atat de obosit de deja delirez
[13:46] miţul: ma pisam mai inainte si mi-a trecut prin cap sa ma cac in pisoar
[13:46] miţul: adica, cum ar reactiona colegii
[13:46] miţul: daca ar gasi un alexandru in pisoar?
[13:46] miţul:
[13:46] mihi: )
[13:46] mihi: excelent
[13:47] mihi: pai uite, sapt trecuta s-a cacat unu la dusuri in camin la mada
[13:47] mihi: si s-au mobilizat astia de pe palier sa-l gaseasca si sa-l bata
[13:48] miţul: )
[13:48] miţul: nu stiu daca m-ar bate dar precis ar trebui sa-mi caut de lucru
[13:48] miţul: anyway
[13:48] miţul: uite asa arata pisoarele aici
[13:48] miţul: si sunt joase, putin peste genunchi
[13:48] miţul: nu ca la idiotul de ghitza sa trebuiasca sa ma ridic pe varfuri
[13:48] miţul: pai cum sa nu-ti vina sa te caci in ele?
[13:48] miţul: mai is si mari ca dracu btw
[13:49] mihi: )
[13:50] mihi: rad ca ma gandesc ca esti singur noaptea la lucru si cauti poze pe net cu pisoare
[13:50] miţul: )
[13:50] miţul: e cam de ras
[13:50] miţul: de fapt acum rad si eu
[13:50] miţul:
[13:50] miţul: tare ar fi fost sa merg sa-i fac o poza si sa ti-o trimit
[13:50] miţul: aia ar fi fost chiar culmea
[13:50] miţul: nu imposibil, doar culmea
[13:50] mihi: pai plm, e ca si cum m-as duce eu sa ma pis si imediat cum ma asej la birou: google images “mondial lugoj”
[13:51] miţul: )
[13:51] mihi: nu culmea, funnier
[13:51] mihi: :d
[13:51] miţul: vroiam sa exemplific doar
[13:51] miţul: nu, funnier era daca s-ar fi lafait si alexandru in el in poza
[13:52] mihi: precum poza de pe runzu
[13:52] miţul: e interesant cum vin ideile astea
[13:53] mihi: interesant e ca idei geniale vin cand te caci
[13:53] mihi: iar idei despre cacat, cand te pisi

* miţul era la T-6 ore, on nightshift.

Mi-am alocat zilele astea câteva minute pentru a-mi da seama de ce scriu aşa de rar pe blog, dar nu am reuşit. Monoton chiar nu sunt, am parte de ceva diversitate în cotidian, nu lucrez prea mult peste program (decât ocazional, când mai apar specificaţii noi), mai ies la o bere/un grătar, mai văd un film, adun kilometri. Probabil că n-am de ce să mă plâng…

Uite, la începutul lunii a fost Mădă la Timişoara şi a stat vreo săptămână. Mă bucur c-a putut să rămână mai mult, pentru că am avut mai mult timp împreună, am putut să-i arat fugitiv oraşul şi să ieşim la beri şi votci cu băieţii.

Stop it!

Apoi am mers eu la Cluj peste weekend. Alţi 650km. Bineînţeles că sâmbătă a fost vreme nasoală… dar tot ne-am simţit bine.

Între timp a venit şi căldura, cu un maxim de vreo 35°C ieri! Noroc că erau terasele deja deschise. Am profitat de dânsele weekend-ul trecut: bere cu prelungiri, ca-n vremurile bune.

Alaltăieri am fost la Indiana Jones 4. Un cîcat, şi asta din cauza scenariului stupefiant de prost; am impresia că Lucas şi Spielberg au mâncat de pe jos! Indy a rămas trilogie pentru mine.

În concluzie, aş avea despre ce să scriu, asta fără să iau în calcul campania electorală, nemulţumirile sau nervii personali (de ex., încă nu mi-au venit piesele de schimb pentru maşină!!!), cugetările-mi cavernoase sau glumiţele cotidiene. Probabil mi-a fost doar lene

Total nou: 52986 km

Mă întreb pe ce site-uri mi-oi fi dat adresa de mail, daca a ajuns să fie phiş-uită de te miri ce vânzători chinezeşti de viagre contrafăcute. Dar e oricum o chestie inedită printre deja banalele “double the size of your package” sau Replica Watches :)